Industria mobilei din România traversează o etapă de transformare structurală, trecând de la un model bazat pe forță de muncă ieftină la unul centrat pe valoare adăugată. În ultimul an, exporturile de mobilier au atins o valoare de aproximativ 2,48 miliarde de euro, cu produse distribuite în circa 120 de țări. Această evoluție marchează o schimbare de paradigmă, în care producătorii locali încearcă să controleze întreg procesul de producție.
Producătorii din sector urmăresc acum controlul asupra întregului lanț de valoare, incluzând designul, dezvoltarea, producția și segmentul de retail. Această tranziție de la simpla asamblare la crearea de produse concepute și dezvoltate local este esențială pentru viitorul industriei. Obiectivul este trecerea de la conceptul de produs fabricat în România la cel de produs creat și produs în România, pentru a asigura competitivitatea pe termen lung.
Dan Șucu, președintele Confederației Patronale Concordia, a subliniat necesitatea unei schimbări de mentalitate pentru a evita stagnarea. Acesta a menționat că, în momentul în care producătorii rămân limitați la modelul de lohn, competitivitatea va fi imposibil de menținut. Conform declarațiilor sale, este necesară o abordare de parteneriat cu statul, care să ofere sprijinul necesar pentru ca industria să poată trece la un nivel superior de dezvoltare.
În ultimul deceniu, exporturile de mobilier au înregistrat o creștere de 14%, însă dinamica importurilor a fost mult mai accelerată. În aceeași perioadă, importurile de mobilier au avansat de aproximativ 2,5 ori, ceea ce pune presiune pe producătorii locali. Această evoluție este însoțită de creșterea costurilor și de un consum aflat sub presiune, factori care complică menținerea poziției de lider în exporturi.
O parte semnificativă din activitatea de producție este orientată către piețele externe, aproximativ 83% din totalul producției de mobilier fiind destinat exportului. Această dependență de piețele internaționale necesită o strategie solidă de dezvoltare a produselor proprii. Fără o abordare care să integreze designul și dezvoltarea locală, sectorul riscă să rămână blocat într-un model de producție de joasă valoare.
Contextul economic actual este marcat de o perioadă de recesiune în România, o situație care afectează capacitatea de consum a populației. Această realitate macroeconomică pune presiune suplimentară pe companiile care operează atât pe piața internă, cât și pe cea externă. În acest cadru, stabilitatea și sprijinul instituțional devin elemente critice pentru supraviețuirea sectoarelor care generează excedent comercial pentru economia națională.