România se pregătește de un sezon de iarnă marcat de riscuri semnificative legate de infrastructura de stocare a gazelor naturale. Deși țara dispune de șase depozite funcționale, expertul în energie Cosmin Păcuraru avertizează că capacitatea de înmagasinare este insuficientă pentru a asigura nevoile în cazul unei ierni climatice dificile. Problema nu este doar volumul de gaz stocat, ci și capacitatea de a extrage acest volum suficient de rapid pentru a acoperi cererea.
Infrastructura de stocare este concentrată în mâinile unui singur jucător de stat, Romgaz, prin filiala sa DEPOGAZ Ploiești. Această entitate deține 90,5% din capacitatea activă națională, reprezentând circa 2,87 miliarde mc din totalul de 3,17 miliarde mc de stocare disponibilă. Singura excepție este depozitul de la Târgu Mureș, operat de Depomureș SA, care deține doar 9,5% din capacitate, fiind sub influența grupului ENGIE, care deține 59% din această companie.
Dependența de puncte critice este extremă, deoarece depozitele Bilciurești și Sărmășel acoperă împreună aproximativ 70% din întreaga capacitate de stocare a României. Orice defecțiune tehnică la aceste două locații poate transforma o dificultate locală într-o vulnerabilitate națională majoră. În prezent, depozitul de la Bilciurești concentrează singur 44% din capacitatea națională și tot atât din capacitatea de extracție, fiind un pivot strategic esențial.
O problemă majoră este diferența dintre capacitatea teoretică și cea reală de extracție în perioadele de consum intens. Deși Transgaz indică un debit maxim de 32 milioane mc/zi, datele reale arată că maximul simultan extras a fost de doar 25,8 milioane mc/zi. În scenarii de vârf, consumul poate ajunge la 74 milioane mc/zi, în timp ce producția internă este de doar 28-30 milioane mc/zi, lăsând un deficit de aproximativ 44 milioane mc/zi care trebuie acoperit prin importuri.
Strategia actuală de creștere a capacităților este considerată insuficientă pentru termenul scurt, deoarece proiectele de majorare a stocurilor sunt programate mult prea târziu. Pentru a asigura securitatea, România are nevoie de o capacitate de stocare de minim 4-4,5 miliarde mc și de un debit de extracție de 40-45 milioane mc/zi. Fără aceste măsuri, țara rămâne expusă în cazul în care cererea de energie explodează brusc în timpul iernii.
Securitatea energetică rămâne un subiect de monitorizare atentă, mai ales în contextul fluctuațiilor globale de prețuri și a disponibilității resurselor. În timp ce piețele internaționale de petrol și gaze sunt supuse unor constrângeri geopolitice, capacitatea de reacție a infrastructurii naționale rămâne un factor determinant pentru stabilitatea economică locală.