Datoria totală a Europei a ajuns la un nivel record de peste 95 de trilioane de dolari în prima jumătate a anului. Datele furnizate de Institutul Internațional pentru Finanțe (IIF) arată că acest stoc de datorii este cu aproximativ 55% mai mare decât era la începutul crizei datoriilor din Europa, surselă care menționează că situația actuală reprezintă o reamintire a crizei care a început în Grecia.
Analiza celor 32 de țări europice relevă faptul că acestea sunt responsabile pentru 25% din datoria totală la nivel mondial. Cele mai mari valori ale îndatorării în regiune sunt înregistrate de Franța, cu 15,5 trilioane de dolari, și de Marea Britanie, cu 14,7 trilioane de dolari. Urmează Germania, cu 13,5 trilioane de dolari, și Italia, care deține un stoc de 7,2 trilioane de dolari.
În ceea ce privește structura datoriei, instituțiile financiare dețin cea mai mare pondere, cu 30,4 trilioane de dolari. Companiile nefinanciare urmează cu 26,4 trilioane de dolari, guvernele cu 22,5 trilioane de dolari, iar gospodăriile dețin 15,7 trilioane de dolari. Deși stocul total a crescut cu cel puțin 22 de trilioane de dolari față de 2009, indicatorul datoriei raportat la PIB este de aproximativ 325%, fiind cu 45 de puncte procentuale mai mic decât la începutul crizei financiare.
România, Finlanda și Polonia se află în topul creșterii indicatorului datorie/PIB printre cele 32 de țări europice monitorizate. Pentru România și celelalte state menționate, această evoluție este atribuită parțial creșterii cheltuielilor de apărare din ultimii ani. În același interval, se observă o creștere semnificativă și în Franța, în timp ce se estimează că balanțele bugetare vor suferi deteriorări în Germania, Finlanda și Țările de Jos.
Organizația IIF avertizează că paralizia politică și creșterea randamentelor obligațiunilor pot deveni catalizatori pentru noi tensiuni pe frontul datoriilor. În Franța, fragmentarea parlamentară și tensiunile sociale complică eforturile de reducere a deficitului. Deoarece Europa este un exportator net de capital, aceste probleme ar putea transmite presiuni la nivel global prin condiții de creditare mai stricte și fluxuri reduite de investiții de portofoliu.
Evoluția datoriilor publice și a randamentelor obligațiunilor are un impact direct asupra costului dobânzilor și asupra capacității de manevră a guvernelor. În contextul economic actual, reducerea rezervelor bugetare de siguranță pune presiune pe stabilitatea fiscală, în timp ce piețele monitorizează atent capacitatea marilor economii de a-și gestiona deficitele fără a declanșa o criză de creditare transfrontalieră.