Raportul dintre prețurile locuințelor și venitul gospodăriilor pe locuitor din România a înregistrat o scădere de 42,8% în perioada 2015–2025. Această evoluție, prezentată de Eurostat la 9 noiembrie, reprezintă cea mai mare reducere constatată în cadrul Uniunii Europene în acest interval de zece ani. Scăderea indicatorului nu reflectă o ieftinire a proprietăților, ci faptul că venitul utilizat în calcul a avansat mai rapid decât prețurile locuințelor.
În deceniul analizat, prețurile locuințelor, atât pentru unitățile noi, cât și pentru cele existente, au crescut cu 64,8% în România. Deși prețurile au urcat semnificativ, raportul a coborât deoarece veniturile au avut o creștere mai accelerată. Această dinamică arată o îmbunătățire a relației dintre preț și venituri față de anul 2015, fără a însemna însă că efortul financiar al fiecărei familii s-a redus în aceeași proporție.
Analizând evoluția anuală, raportul din România a scăzut cu aproximativ 0,3% în perioada 2025 față de 2024. Rezultatul pe termen lung de zece ani nu descrie ritmul de schimbare al ultimului an și nu indică faptul că indicatorul a scăzut constant în fiecare an. Calculul se bazează pe venitul disponibil brut ajustat al gospodăriilor pe locuitor, o valoare care include și transferurile sociale în natură oferite de administrațiile publice.
La nivelul întregii Uniuni Europene, raportul a crescut cu 6,8% în deceniu, înregistrând majorări în 17 state membre și scăderi în zece. Portugalia a avut cea mai mare creștere, de 60,8%, urmată de Țările de Jos și Ungaria. După România, cele mai mari reduceri ale acestui raport au fost observate în Finlanda, cu 25,2%, și în Bulgaria, cu 16,2%, evidențiind diferențele de evoluție dintre statele membre.
Metodologia utilizată pentru prețuri în România include tranzacțiile cu locuințe cumpărate de gospodării din întreaga țară, procesate de Institutul Național de Statistică. Datele provin din contractele încheiate în fața notarilor și includ atât locuințele noi, cât și pe cele existente, împreună cu valoarea terenului. Indicatorul nu măsoară însă rata unui credit, avansul necesar sau numărul de ani de venit necesari pentru achiziția unei proprietăți.
În contextul economic european, indicatorii de tipul acestora sunt utilizați pentru a monitoriza accesibilitatea locuințelor, însă aceștia nu reflectă distribuția veniturilor între gospodării. Deși scăderea raportului sugerează o evoluție favorabilă a puterii de cumpărare relative, posibilitatea efectivă de achiziție depinde în continuare de veniturile individuale, de prețul specific al locuinței dorite și de accesul la finanțare bancară.