O analiză realizată de grupul de reflecție Chatham House, cu sediul la Londra, împreună cu organizația non-profit Forest Stewardship Council (FSC), indică faptul că producția mondială de biocombustibili ar putea crește cu aproape 70% până în anul 2030. Această evoluție este strâns legată de criza din regiunea Golfului, care a influențat politicile energetice globale. Creșterea cererii de biocombustibili, precum etanolul, apare ca o reacție la volatilitatea prețurilor combustibililor fosili, care au fost afectate de conflictul din Iran.
Țări precum Brazilia, China, India, Indonezia și SUA, alături de Uniunea Europeană, au propus sau au adoptat deja cote obligatorii mai mari pentru amestecul de biocombustibili de la declanșarea războiului din Iran. Dacă toate aceste cote propuse ar fi implementate integral, suprafața de teren necesară pentru producerea materiilor prime ar putea se dubla până în 2030 față de nivelurile din 2023. Această expansiune ar necesita o suprafață suplimentară de 36 de milioane de hectare, o dimensiune echivalentă cu suprafața țării Germania.
Autorii studiului avertizează că prioritizarea securității energetice pe termen scurt ar putea genera o insecuritate alimentară sporită pe termen mediu. În acest context, orice șoc suplimentar, inclusiv fenomenele meteorologice extreme, ar putea afecta grav prețurile alimentelor. Datele arată că, de la începutul conflictului din Iran, la sfârșitul lunii februarie, prețul țițeiului a crescut cu aproape 40%, în timp ce prețurile zahărului și porumbului au urcat cu aproximativ 20%, presiuni care alimentează cererea de resurse organice.
Există riscuri semnificative legate de viteza cu care sunt majorate cotele obligatorii, deoarece cererea de materii prime ar putea depăși capacitatea de implementare a măsurilor de protecție a mediului și a sistemelor de certificare. Studiul face o distincție între biocarburanții de prima generație, obținuți din culturi destinate alimentației umane și animale precum porumbul sau trestia de zahăr, și cei de a doua generație. Aceștia din urmă, numiți și avansați, sunt produși din reziduuri organice și deșeuri, cum ar fi uleiul alimentar uzat.
Producția de materii prime pentru biocarburanții de prima generație tinde să aibă consecințe negative asupra utilizării apei, securității alimentare și degradării terenurilor. Deși utilizarea terenurilor degradate sau a perioadelor dintre sezoanele agricole poate ajuta la refacerea solului, acest beneficiu nu este de obicei valabil pentru biocombustibilii convenționali. Autorii subliniază necesitatea unor mecanisme de aplicare a reglementărilor și a unor planuri de utilizare a terenurilor mai eficiente pentru a evita impactul negativ asupra mediului și a resurselor alimentare globale.
Evoluția pieței va depinde de echilibrul dintre necesitatea de a reduce dependența de combustibilii fosili și gestionarea riscurilor de inflație alimentară. Implementarea integrală a noilor cote obligatorii rămâne un punct critic pentru stabilitatea economică și ecologică la nivel mondial până la orizontul anului 2030.