Importurile de petrol ale Uniunii Europene au înregistrat o creștere semnificativă a valorii în trimestrul al doilea din 2026, comparativ cu media lunară a anului 2025. Conform datelor furnizate de Eurostat, valoarea acestor importuri a crescut cu 55,8%, în condițiile în care volumul fizic de petrol adus pe teritoriul UE a avansat cu doar 1,2%. Această evoluție indică faptul că saltul financiar nu a fost susținut de o creștere proporțională a cantităților de materie primă.
Cantitatea medie de petrol importată de către statele membre a ajuns la nivelul de 36,7 milioane de tone pe lună. Această cifră reflectă o creștere fizică modestă față de media lunară înregistrată în anul precedent. Din acest motiv, statistica comercială evidențiază o divergență puternică între costul total al importurilor și volumul real, ceea ce împiedică interpretarea indicatorului valoric ca pe o dovadă a unei creșteri similare a dependenței fizice de petrol.
Structura furnizorilor de petrol pentru piața europeană rămâne relativ concentrată, fără ca un singur actor să dețină o pondere dominantă. Statele Unite au furnizat 18,8% din petrolul importat de UE în perioada analizată, fiind urmate de Norvegia, care a reprezentat 14,3% din total. Pe locul al treilea s-a situat Kazahstanul, cu o cotă de 13,4% din volumul total de petrol achiziționat de către Uniune.
În ceea ce privește alte categorii energetice, importurile de gaz natural lichefiat (LNG) au prezentat un comportament diferit, cu o valoare mai mare cu 4,1%, dar un volum scăzut cu 5,6%. Statele Unite domină acest segment, furnizând 63,2% din LNG-ul importat de UE, în timp ce Rusia a reprezentat 17,3%, iar Algeria a avut o pondere de 8,1%. Importurile de gaz în stare gazoasă au crescut atât în valoare, cu 18,5%, cât și în volum, cu 3,4%.
Pentru gazul transportat prin conducte, Norvegia a asigurat 51,2% din importurile UE, Algeria reprezentând 18,2%, iar Regatul Unit 11,1%. Rusia a ocupat poziția a patra în acest segment, cu o pondere de 10,2%. Această distribuție a fluxurilor de gaz arată o diversificare diferită față de cea observată la nivelul pieței de petrol, unde furnizorii principali sunt Statele Unite, Norvegia și Kazahstanul.
Monitorizarea separată a valorii și a volumului este esențială în analiza fluxurilor comerciale energetice. O majorare a facturii de import poate apărea chiar dacă cantitatea de produs schimbat se modifică foarte puțin. Diferențele dintre valoare și volum pot fi cauzate de factori precum cotațiile internaționale ale petrolului, fluctuațiile cursului de schimb sau schimbările în structura produselor importate de către statele membre.