Producția la nivel mondial a biocombustibililor ar putea înregistra o creștere de aproape 70% până în anul 2030, comparativ cu nivelurile din 2025. Această evoluție este determinată de faptul că marii producători extind cerințele privind amestecarea acestor combustibili cu cei convenționali. Decizia vine ca un răspuns la criza energetică declanșată de războiul din Iran, conform unui studiu publicat marți de think tank-ul Chatham House și organizația Forest Stewardship Council (FSC).
Măsurile de creștere a cotelor de biocombustibili au fost propuse sau deja adoptate de economii precum Brazilia, China, India, Indonezia și Statele Unite, alături de Uniunea Europeană. Această direcție este susținută de creșterea prețurilor la combustibili fosili, în condițiile în care prețul petrolului a avansat cu aproape 40% de la izbucnirea conflictului din Iran. În același interval, prețurile la zahăr și porumb au cunoscut o creștere de aproximativ 20%.
Autorii studiului avertizează că aplicarea integrală a măsurilor propuse ar putea necesita o suprafață de teren de încă 36 de milioane de hectare până în 2030, o zonă comparabilă cu Germania. Dacă aceste planuri sunt implementate, suprafața dedicată materiilor prime pentru biocombustibili s-ar putea mai mult decât dubla față de cea din 2023. Această expansiune rapidă pune sub presiune utilizarea terenurilor și poate duce la defrișări masive.
Există un risc major legat de prioritizarea securității energetice pe termen scurt, care ar putea genera insecuritate alimentară pe termen mediu. Expertul avertizează că orice șoc suplimentar, precum fenomenele meteorologice extreme, ar putea afecta sever prețurile alimentelor. De asemenea, viteza de creștere a cererii ar putea depăși capacitatea de implementare a măsurilor de protecție a mediului, a sistemelor de certificare și a mecanismelor de control asupra utilizării terenurilor.
Studiul face o distincție clară între biocombustibilii de primă generație, obținuți din culturi precum porumbul sau trestia de zahăr, și cei de a doua generație. Biocombustibilii de primă generație sunt asociați cu riscuri de degradare a terenurilor, consum ridicat de apă și amenințări la adresa securității alimentare. Pe de altă parte, cei avansați, produși din reziduuri organice sau deșeuri precum uleiul alimentar uzat, sunt considerați o alternativă mai sustenabilă.
Contextul geopolitic actual, marcat de conflicte precum cel din Iran, influențează direct piețele globale de mărfuri și prețurile energiei. Instabilitatea din regiuni cheie forțează guvernele să caute alternative la combustibilii fosili pentru a asigura autonomia energetică. Totuși, tranziția către surse de energie regenerabilă, cum sunt biocombustibilii, implică un echilibru delicat între necesitatea de a reduce dependența de petrol și protejarea resurselor agricole esențiale pentru populația mondială.