O nouă propunere de reformă a politicii industriale europene sugerează că Uniunea Europeană ar putea proteja industria prin consultări și sprijin reciproc cu economii partenere. Daniel Gros și Nathalie Tocci propun ca UE să își coordoneze deciziile economice cu democrații precum Canada, Japonia sau Regatul Unit. Scopul este construirea unei puteri economice comune, fără ca aceste țări să fie obligatoriu membre ale Uniunii Europene, evitând astfel riscurile de represalii comerciale.
Autorii studiului IEP Bocconi subliniază că preferințele pentru produse fabricate strict în UE pot exclude furnizori de încredere din țări partenere. Această abordare poate scumpi investițiile și poate reduce accesul european la alte piețe internaționale importante. În loc de simple restricții, se propune un cadru numit CORE, care ar permite partenerilor să contribuie la pregătirea măsurilor industriale, fără a avea drept de vot în instituțiile europene.
Cadrul Compact for Open and Resilient Economies, prescurtat CORE, ar permite partenerilor să semnaleze din timp dacă o anumită regulă de origine exclude o verigă esențială dintr-un lanț de producție. Această consultare ar putea preveni situațiile în care o subvenție sau o condiție comercială mută un risc într-o altă țară. Diferența față de informarea standard este că partenerii ar putea influența proiectul unei măsuri înainte ca regulile să fie fixate oficial.
O altă componentă esențială a propunerii este sprijinul reciproc în cazul în care o țară participantă este supusă unor presiuni sau coerciții economice externe. Ideea este ca presiunea asupra unui singur partener să declanșeze consultări și o reacție coordonată, reducând riscul de izolare. Pe lista potențialilor parteneri menționați de autori se află Regatul Unit, Norvegia, Elveția, Canada, Japonia, Coreea de Sud și Australia.
Implementarea acestui model ar necesita respectarea legislației europene și a acordurilor comerciale existente, menținând reciprocitatea între toți participanții. Daniel Gros și Nathalie Tocci subliniază că decizia finală ar rămâne în cadrul procedurilor europene, fără a modifica acordurile bilaterale actuale. Succesul acestui mecanism depinde de capacitatea guvernelor de a accepta să își ajusteze propriile măsuri pentru a sprijini stabilitatea rețelei de economii apropiate.
În prezent, Uniunea Europeană dispune deja de un instrument juridic, Regulamentul UE 2023/2675, care urmărește protejarea statelor membre împotriva coerciției exercitate de țări terțe. Articolul 7 din acest regulament prevede posibilitatea de a colabora cu alte țări afectate de presiuni similare, însă acesta nu impune o obligație automată de a lua măsuri de represalii în apărarea partenerilor externi.