Băncile centrale au intensificat semnificativ acumulările de aur în cursul anului 2026, atingând un total estimat de 675 de tone în primele nouă luni de activitate. Această cifră depășește ușor nivelurile înregistrate în perioada similară a anului 2025, marcând o accelerare a ritmului de achiziție. În intervalul dintre iulie și septembrie 2026, instituțiile au acumulat singure 321 de tone de metal galben, chiar dacă piața a fost marcată de o volatilitate ridicată.
Performanța acestor achiziții a avut loc într-un context economic dificil, în care cotația aurului a fost influențată de creșterea prețului petrolului și de evoluția dobânzilor. Deși piața a prezentat instabilitate, băncile centrale au funcționat ca un factor de susținere pentru prețurile metalului. John Reade, analist în cadrul WGC, a indicat faptul că prețurile mai scăzute din trimestrul trei și aprecierea dolarului au încurajat probabil anumite autorități monetare să își mărească stocurile.
Din punct de vedere geografic, China și Polonia au fost principalii actori în acest trimestru, realizând cele mai semnificative achiziții de aur. China a cumpărat 63 de tone, în timp ce Polonia a achiziționat 41 de tone de metal. În contrast cu tendința generală de acumulare, Rusia a fost singura țară care a vândut masiv, cedând un volum de 19 tone. Este important de menționat că aproximativ două treimi din achizițiile estimate nu sunt făcute publice de autoritățile monetare.
Pe partea de consum, piața bijuteriilor a înregistrat o scădere drastică de 17%, ajungând la un volum de 313 tone. Aceasta reprezintă cel mai scăzut nivel de cerere pentru bijuterii înregistrat în trimestrul trei de la începutul anului 2000. Scăderea este atribuită factorilor precum inflația ridicată care afectează consumatorii, alături de modificările fiscale implementate în India și China. Marți, cotația unei uncie de aur a scăzut cu aproape 1%, situându-se în jurul valorii de 3.900 de dolari.
Instabilitatea pieței a fost amplificată de evenimentele geopolitice, precum războiul din Orientul Mijlociu sau conflictul din Iran. Scumpirea energiei a alimentat speculațiile privind înăsprirea politicii monetare, presiuni inflaționiste care au făcut băncile centrale mai puțin dispuse să relaxeze măsurile economice. Această dinamică a pus presiune pe cotația aurului, care a scăzut cu aproximativ un sfert după începerea conflictului din Iran la finalul lunii februarie.
Evoluția prețurilor la resurse energetice și a combustibililor rămâne un factor critic pentru stabilitatea economică globală. În contextul în care prețurile la energie și carburante au prezentat tendințe de creștere, presiunile inflaționiste rămân un element de monitorizat pentru deciziile băncilor centrale. Aceste fluctuații de preț afectează direct capacitatea de investiție a companiilor și puterea de cumpărare a populației pe termen lung.