Pe 23 septembrie 1998, un grup format din 14 bănci și instituții financiare de pe Wall Street a convenit să intervină în criza fondului Long-Term Capital Management. Această reuniune, desfășurată în sediul Federal Reserve din New York, a avut ca scop injectarea a 3,6 miliarde de dolari într-un fond de hedging aflat în pragul prăbușirii. Decizia a fost luată pentru a stabiliza situația financiară a acestui vehicul de investiții care era condus de John Meriwether.
Fondul Long-Term Capital Management a cunoscut perioade de creștere extrem de ridicată în primii săi ani de activitate. În anul 1995, entitatea a înregistrat randamente de 40%, cifra crescând la 41% în anul 1996, performanțe care au atras volume masive de capital. Strategia de bază se baza pe identificarea unor diferențe infime de preț între obligațiuni similare, utilizând un efect de levier extrem de ridicat pentru a amplifica profiturile generate din aceste variații minuscule.
Efectul de levier utilizat de fond a fost unul masiv, atingând un raport de 25 la 1. Deși la începutul anului 1998 capitalul propriu al LTCM era de aproximativ 4,7 miliarde de dolari, entitatea controla poziții de peste 100 de miliarde de dolari. Prin intermediul instrumentelor derivate, expunerea nominală a depășit pragul de 1.000 de miliarde de dolari, bazându-se pe modele matematice care considerau riscul de pierdere catastrofală ca fiind practic inexistent.
Criza a izbucnit după ce Rusia nu și-a achitat datoriile, eveniment care a generat o panică generală pe piețe în august 1998. Investitorii au căutat siguranța, ceea ce a împins toate pariurile fondului într-o direcție defavorabilă, ducând la pierderi de aproape 2 miliarde de dolari într-o singură lună. Această situație a pus sub presiune întregul sistem, deoarece mari bănci precum Merrill Lynch sau Goldman Sachs aveau expuneri directe față de fond.
Intervenția Federal Reserve a fost motivată de riscul de contag asupra întregii piețe financiare globale. Dacă LTCM ar fi fost supus unei lichidări brutale, ar fi fost forțat să vândă active de zeci de miliarde de dolari într-un moment de panică extremă. O astfel de vânzare masivă ar fi provocat prăbușirea prețurilor activelor și ar fi afectat stabilitatea tuturor instituțiilor financiare care aveau relații cu fondul.
Istoricul piețelor financiare arată că utilizarea unui efect de levier extrem de ridicat poate amplifica atât câștigurile, cât și pierderile în perioadele de volatilitate. În cazul Long-Term Capital Management, modelele matematice de tip arbitrage au eșuat în fața unor evenimente geopolitice imprevizibile, precum default-ul Rusiei. Acest eveniment rămâne un studiu de caz fundamental pentru riscul sistemic și importanța lichidității în piețele de capital.