O echipă internațională de cercetători, coordonată de University College Dublin, a descoperit ADN al unui virus mortal în pergamentele unor manuscrise vechi de aproximativ 1.000 de ani. Analiza materialelor istorice a permis identificarea virusului variolei ovinelor, oferind dovezi despre prezența acestui agent patogen în turmele de oi de cel puțin 3.700 de ani. Studiul, publicat în revista Science Advances, demonstrează că pielea animalelor folosite la fabricarea documentelor poate păstra urme biologice ale infecțiilor.
Cercetătorii au analizat diverse documente medievale, inclusiv Evangheliile din York și Corpus Glossary, un dicționar vechi al limbii engleze păstrat la Corpus Christi College din Cambridge. Pe paginile acestor manuscrise au fost identificate urme genetice ale variolei ovinelor, rezultatul indicând faptul că pielea unor animale infectate a fost utilizată pentru producția de pergament. O descoperire neașteptată a fost prezența ADN-ului viral și în pergamentele realizate din piele de capră sau de vițel, deși virusul afectează în principal oile.
Pentru a stabili vechimea reală a bolii, echipa a extras ADN din dinți de oaie care datează din Epoca Bronzului, provenind din așezări de păstori din stepa eurasiatică. Aceste probe, corelate cu cele din manuscrise, confirmă faptul că virusul afecta animalele de peste trei milenii și jumătate. Analiza comparativă între secvențele genetice vechi și cele actuale a indicat faptul că genomul virusului variolei ovinelor a rămas remarcabil de stabil, suferind relativ puține modificări în ultimele milenii.
Evoluția virusului este strâns legată de evenimente istorice majore, precum domesticirea animalelor și migrațiile turmelor de oi din stepa eurasiatică spre Europa. Cercetarea a implicat experți din domenii variate, precum genetică, istorie, virusologie și conservarea documentelor, pentru a reconstitui modul în care agenții patogeni au influențat societățile trecute. Studiul sugerează că principalele ramuri ale familiei capripoxvirusurilor s-au separat în urmă cu o perioadă cuprinsă între 11.500 și 3.700 de ani.
Impactul economic al variolei ovinelor rămâne semnificativ, boala fiind extrem de contagioasă și capabilă să provoace pierderi mari prin mortalitatea animalelor tinere. Infecția afectează direct producția de carne, lână și lapte, reprezentând o problemă actuală pentru crescătorii de animale, inclusiv în Grecia. Louis L'Hôte, autorul principal al cercetării, subliniază că înțelegerea modificărilor genetice din trecut poate ajuta la dezvoltarea unor metode mai eficiente de combatere a acestui agent patogen în prezent.
În contextul studiilor de paleopatologie, analiza materialelor biologice conservate în arhive este esențială pentru înțelegerea epidemiologiilor istorice. Bibliotecile și arhivele din întreaga lume pot funcționa ca depozite de informații genetice despre boli care au afectat animalele și comunitățile umane de-a lungul mileniilor. Această abordare interdisciplinară transformă documentele istorice în surse de date biologice pentru cercetarea medicală modernă și pentru studiul evoluției virusurilor.