Un nou studiu realizat de fizicianul Hongsheng Zhang, cercetător la Universitatea din Jinan, China, arată că deplasarea în propriul trecut ar putea fi imposibilă într-o clasă largă de universuri teoretice. Cercetarea sa sugerează că, deși călătoria în viitor este realizabilă, structura spațiu-timpului ar putea impune o direcție unică de mișcare. Această descoperire pune sub semnul întrebării posibilitatea unor călătorii temporale care să permită întoarcerea la un moment anterior al existenței.
Argumentul central al lui Zhang se bazează pe ideea că spațiu-timpul poate fi conceput ca fiind împărțit în straturi prin care lumina circulă. Orice obiect care se mișcă cu o viteză mai mică decât cea a luminii ar trebui să traverseze aceste suprafețe într-o singură direcție. Procesul este comparat cu urcatul pe o scară care nu permite coborârea, ceea ce ar însemna că un călător nu ar putea ajunge niciodată înapoi pe treapta de unde a pornit.
În fizică, călătoriile în trecut sunt descrise prin termenul de „curbe închise asemănătoare timpului”, reprezentând rute care se întorc în punctul de origine. Pentru a interacționa cu o versiune mai tânără a propriei persoane, un individ ar avea nevoie de o cale prin spațiu-timp care să permită întoarcerea fără a depăși viteza luminii. Deși ecuațiile lui Einstein permit astfel de scenarii, în special în apropierea găurilor negre în rotație, cercetarea lui Zhang oferă noi limite teoretice.
Există însă două modalități prin care o mașină a timpului ar putea ocoli aceste restricții impuse de geometria spațiu-timpului. Prima variantă este răsucirea, un fenomen care se întâmplă în apropierea centrului unei găuri negre în rotație, unde razele de lumină se spiralează. A doua modalitate vizează topologia universului, unde structura ar putea fi construită astfel încât treptele unei scări să ducă direct înapoi la bază, similar unor desene imposibile.
Zhang consideră că topologia ar putea fi singura cale viabilă pentru o „portiță în timp”, deoarece aceasta pare cel mai puțin probabilă să apară fără o inginerie deliberată. El subliniază că răsucirea în sine nu creează aceste curbe închise, ci doar blochează argumentul său teoretic. Cercetătorul a precizat că lucrarea sa nu este o afirmație că călătoria în timp este imposibilă în absolut, ci stabilește limitele geometriei spațiu-timpului.
Călătoriile în viitor sunt deja confirmate de principiile fizicii moderne, prin fenomenul dilatării temporale. Conform teoriei lui Einstein, mișcarea foarte rapidă sau expunerea la o gravitație puternică încetinește trecerea timpului. Un exemplu concret este cel al astronauților de la Stația Spațială Internațională, care, după șase luni de misiune, sunt cu aproximativ cinci miimi de secundă mai tineri decât ar fi fost în absența acestor efecte.