Utilizarea agenților de inteligență artificială în procesele de stabilire a prețurilor introduce noi riscuri pentru concurența de pe piață. Deciziile comerciale sunt tot mai des influențate sau dictate de agenți AI, iar comunicările dintre aceștia pot fi analizate de autoritățile de concurență ca forme de coluziune sau aliniere comportamentală. Problema centrală rezidă în capacitatea autorităților de a distinge între un comportament coluziv și un simplu paralelism comportamental justificat de dinamica pieței.
Software-urile utilizate pentru recomandarea sau ajustarea dinamică a prețurilor nu reprezintă, în sine, o negociere autonomă între concurenți. Existența tehnologiei și utilizarea ei de către mai mulți clienți din aceeași industrie nu constituie o probă pentru schimburi de informații anticoncurențiale. Algoritmii pot adopta strategii identice deoarece procesează aceleași date sau operează în condiții economice similare, fără a exista o coordonare reală între jucătorii de pe piață.
În cazul comunicării AI opace, autoritatea de concurență se confruntă cu dificultatea de a demonstra conținutul mesajelor. Deși comunicarea poate fi identificată, lipsa accesului la semnificația mesajelor face imposibilă probarea directă a conținutului anticoncurențial. Pentru a aborda această problemă, autoritățile pot urmări cronologia schimburilor, metadatele, logurile deciziilor de preț, precum și parametrii și documentația sistemelor utilizate de companii.
Pentru a demonstra existența unei înțelegeri, autoritatea poate recurge la experimente controlate, inclusiv întreruperea comunicării între agenții AI. Dacă, în momentul în care comunicarea este activă, prețurile rămân ridicate, iar la întreruperea ei prețurile scad, se poate indica o relație cauzală. Analiza trebuie să elimine orice explicație alternativă plauzibilă și să demonstreze că schimbul de informații a substituit incertitudinea concurențială cu o cooperare practică.
Dacă intervine validarea umană asupra propunerilor făcute de AI, teza coordonării exclusive prin algoritmi este pusă sub semnul întrebării. În astfel de situații, autoritatea ar trebui să dovedească existența unei coluziuni și la nivelul interacțiunilor umane. O singură comunicare opacă, prin care se stabilește un mecanism anticoncurențial, poate fi suficientă pentru o practică concertată, însă probarea conținutului rămâne o barieră tehnică semnificativă.
În cadrul reglementărilor economice, autoritățile de concurență monitorizează constant practicile de piață pentru a preveni abuzurile de putere de piață. Această supraveghere vizează atât comportamentele clasice ale companiilor, cât și noile forme de interacțiune digitală. Obiectivul principal este menținerea unui mediu de competiție echitabil, protejând astfel atât consumatorii, cât și integritatea proceselor de tranzacționare pe piețele reglementate.
Pentru a reduce riscurile, se recomandă utilizarea unor soluții de AI interne, care nu comunică cu sisteme publice și sunt supuse validării umane. Inteligența artificială ar trebui tratată ca un instrument de suport, nu ca un factor unic de decizie, pentru a asigura o arhitectură conformă cu regulile de concurență.