O echipă de cercetători a descoperit că bariera de protecție a Pământului, considerată timp de peste un deceniu impenetrabilă pentru electronii de tip „ucigași”, a fost străpunsă în timpul unei furtuni solare masive. Evenimentul a avut loc în mai 2024, când o activitate solară extrem de puternică a afectat mediul magnetic al planetei. Datele colectate arată că aceste particule au reușit să accelereze la energii de megaelectronvolți în zone unde oamenii de știință considerau că acest fenomen este imposibil.
Echipa de cercetare, condusă de fizicianul spațial Yoshizumi Miyoshi de la Universitatea Nagoya, a publicat rezultatele studiului în Geophysical Research Letters. Această descoperire confirmă faptul că bariera de protecție poate fi depășită în condiții extreme de vreme spațială. Monitorizarea a fost realizată cu ajutorul satelitului japonez Arase, un instrument care monitorizează centurile de radiații de la lansarea sa în anul 2017, oferind dovezi clare despre comportamentul electronilor în perioadele de instabilitate solară.
Electronii „ucigași” reprezintă o amenințare majoră pentru infrastructura aflată pe orbita joasă a Pământului. Aceste particule pot fi accelerate aproape de viteza luminii prin interacțiunea cu undele electromagnetice din mediul magnetic planetar, în special în timpul furtunilor geomagnetice. Energia transportată de acești electroni este suficient de mare pentru a penetra scuturile sateliților, provocând deteriorarea componentelor electronice sensibile și reducând semnificativ durata de viață a navelor spațiale care operează în aceste regiuni.
Furtuna solară care a declanșat acest fenomen a fost de o intensitate rară, fiind caracterizată ca o superfurtună. Soarele a produs o serie de explozii și ejecții de masă coronală, aruncând miliarde de tone de plasmă magnetizată în Sistemul Solar. Rezultatul la nivelul Pământului a fost o furtună geomagnetică de nivel G5, cea mai înaltă categorie de pe scara de monitorizare, cu efecte atât de intense încât au fost înregistrate chiar și la fundul oceanului.
Yoshizumi Miyoshi a explicat faptul că, atunci când semnalul este convertit în audio, acesta sună ca o pasăre, însă, în loc să împrăștie electronii, undele i-au accelerat la energii uriașe. Cercetătorul subliniază că înțelegerea acestor procese este vitală pentru evaluarea riscurilor de radiații asupra navelor spațiale. Studiul evidențiază necesitatea îmbunătățirii prognozelor meteorologice spațiale pentru a proteja echipamentele și astronauții expuși acestor radiații periculoase.
Centurile Van Allen sunt structuri de radiații formate de particule încărcate care sunt capturate de câmpul magnetic al Pământului. Acestea sunt compuse din electroni energizați de procese solare în centura exterioară și din protoni care provin din impactul razelor cosmice cu atmosfera. Protecția oferită de aceste centuri este esențială pentru menținerea siguranței operațiunilor de satelit și a activităților umane în spațiu.