Defecțiunile tehnice, chiar și cele minore, reprezintă un risc financiar critic pentru proiectele de energie regenerabilă și stocare, deoarece pot duce la luni întregi de nefuncționare fără venituri. Două incidente recente au evidențiat acest fenomen: o conexiune defectuoasă a blocat un sistem de stocare timp de 63 de zile, în timp ce o problemă la o stație electrică din apropiere a oprit activitatea unui alt proiect pentru 81 de zile. Aceste situații demonstrează că pierderea veniturilor poate fi mult mai costisitoare decât reparația propriu-zisă.
Un prim caz analizat a implicat un amplasament cu 20 MW capacitate fotovoltaică și 50 MWh stocare în baterii, unde o supratensiune a declanșat un fenomen de avalanșă termică. Deși doar două containere de baterii au fost distruse, restul echipamentelor au rămas intacte, dar centrala a fost indisponibilă o perioadă îndelungată. Dificultatea principală a constat în procesul de demonstrare a siguranței echipamentelor neafectate pentru repunerea în funcțiune, un pas esențial pentru reluarea producției.
Un al doilea incident a fost cauzat de un conector montat incorect într-un echipament de comutație, afectând o instalație de stocare de dimensiuni mari. Deși bateriile și transformatoarele nu au fost avariate, defectul electric a făcut imposibilă operarea comercială a întregului amplasament timp de 63 de zile. Repunerea în funcțiune a fost posibilă doar prin utilizarea unor panouri electrice preluate de la un alt proiect, deoarece termenul de livrare pentru echipamente noi era de 36 de săptămâni.
Un al treilea scenariu a implicat o defecțiune la conexiunea terminală a unui transformator dintr-o stație electrică învecinată, care deservia exclusiv proiectul de stocare. Această eroare externă a blocat întreaga instalație timp de 81 de zile, lăsând proprietarul cu un control limitat asupra calendarului reparațiilor. În astfel_); de cazuri, capacitatea de recuperare a pierderilor financiare depinde direct de modul în care este formulată polița de asigurare și de natura exactă a cauzei externe.
Pe piața din România, asigurările devin un element vital pentru bancabilitatea proiectelor de energie regenerabilă, însă existența unei polițe nu garantează automat finanțarea. Diferența dintre un proiect asigurat și unul bancabil apare adesea la tehnologiile noi, unde asigurătorii pot introduce excluderi pentru defecte sau restricții privind pierderile cauzate de întârzierile de exploatare. Finanțatorii pot solicita o protecție mult mai extinsă decât oferă standardul de asigurare pentru a acoperi obligațiile de rambursare a creditului.
În contextul dezvoltării accelerate a infrastructurii energetice, gestionarea riscurilor trebuie să înceapă încă din faza de proiectare și contractare. Procesul de plasare a unei asigurări poate dura între patru și șase luni, ceea ce impune implicarea timpurie a brokerilor. Deciziile privind franșizele și responsabilitățile contractorilor EPC trebuie luate înainte de finalizarea contractelor, pentru a evita disputele financiare în cazul unor incidente precum avalanșa termică sau defecțiunile de rețea.