Profesorul olandez Jan Rotmans, care se confruntă cu un cancer în stadiu terminal, a inițiat dezvoltarea unei versiuni a sa bazate pe inteligența artificială. Scopul principal al acestui proiect este conservarea cunoștințelor sale academice și capacitatea de a susține prelegeri chiar și după decesul său. Profesorul de 65 de ani, specializat în studii privind tranziția, dorește ca acest „geamăn digital” să servească drept resursă pentru generațiile viitoare de studenți și cercetători.
Procesul de creare a replicii digitale se bazează pe o bază de date vastă, incluzând cărțile scrise de profesor, diversele sale publicații științifice și înregistrările cursurilor susținute de-a lungul carierei. Pentru a asigura o fidelitate maximă, au fost deja realizate înregistrări specifice ce cuprind vocea, imaginea și expresiile faciale ale lui Jan Rotmans. Se preconizează că prima versiune online a acestui sistem va fi disponibilă publicului până la sfârșitul anului 2026.
Proiectul este gestionat de studioul „The Synths”, entitate care a demonstrat anterior capacitatea de a crea replici digitale, având în portofoliu o versiune a fostului fotbalist olandez Ruud Gullit. Pe lângă platforma online, există planuri de a dezvolta ulterior o hologramă capabilă să apară fizic pe scenă în timpul unor evenimente. Jan Rotmans a menționat că, deși suferă de cancer de prostată cu metastaze de aproape doi ani, starea sa de sănătate a rămas stabilă recent.
În ciuda entuziasmului, profesorul a recunoscut existența unor limitări tehnologice semnificative, precum riscul ca sistemul să genereze informații eronate sau afirmații care nu îi reprezintă viziunea reală. Din acest motiv, el a subliniat că întregul sistem va fi supus unor teste riguroase înainte de lansare. Jan Rotmans își asumă riscurile asociate și anticipează că acest tip de proiecte tehnologice vor deveni tot mai frecvente în mediul academic de pretutindeni.
Proiectul a generat și critici din partea comunității științifice, Iris van Rooij, profesoară de inteligență artificială la Universitatea Radboud, descriind inițiativa ca fiind o evoluție nedorită. Ea a avertizat că utilizatorii ar putea atribui eronat calități pur umane, precum emoțiile sau inteligența propriu-zisă, unor modele digitale de inteligență artificială. Jan Rotmans a replicat însă că scopul nu este înlocuirea sa personală, ci asigurarea accesibilității cunoștințelor sale pe termen lung.
Dezvoltarea tehnologiilor de inteligență artificială pentru crearea de avataruri sau replici digitale reprezintă o temă emergentă în societatea modernă, generând dezbateri etice intense. Pe măsură ce aceste modele devin tot mai sofisticate, discuțiile privind autenticitatea informației și impactul psihologic asupra utilizatorilor care interacționează cu entități non-umane devin tot mai relevante în cadrul marilor instituții de cercetare din întreaga lume.