Vulnerabilitățile software critice reprezintă o amenințare majoră pentru infrastructura digitală, fiind semnalate recent breșe cu un scor de severitate de 9,2 din 10. Aceste breșe permit atacatorilor să preia controlul serverelor de la distanță, fără a utiliza conturi sau parole, fiind exploatate în atacuri reale imediat după descoperire. Situația este agravată de creșterea numărului de vulnerabilități raportate la nivel european, indicând un risc tot mai mare pentru serviciile esențiale.
Datele furnizate de ENISA relevă faptul că în 2025 au fost identificate peste 48.000 de vulnerabilități software, o creștere de 22% față de anul precedent. În peste 60% din cazurile în care s-a putut identifica sursa intrării atacatorilor, aceștia au utilizat tocmai astfel de breșe. Instituțiile publice sunt cele mai vizate, reprezentând aproape o treime din totalul cazurilor, în timp ce aproape trei sferturi dintre organizațiile atacate furnizează servicii esențiale sau importante.
Pentru a îmbunătăți răspunsul la aceste amenințări, ANIS propune obligativitatea utilizării listelor SBOM (Software Bill of Materials) pentru programele achiziționate de instituțiile publice. Această listă funcționează ca o etichetă a componentelor software, permițând identificarea rapidă a pieselor vulnerabile care trebuie actualizate. De asemenea, asociația subliniază importanța evitării dependenței de un singur furnizor, prin utilizarea standardelor deschise care permit mutarea datelor și înlocuirea componentelor fără blocarea sistemelor publice.
Reglementările europene precum NIS2, DORA și Cyber Resilience Act impun reguli stricte, însă aplicarea lor poate deveni birocratică în timpul unui atac. În prezent, companiile pot fi obligate să raporteze aceleași informații către multiple instituții, precum Directoratul Național de Securitate Cibernetică, ASF sau BNR, pierzând timp prețios. ANIS solicită crearea unei platforme naționale unice de raportare, care să fie conectată la cea europeană, pentru a reduce costurile și a permite concentrarea pe protecția efectivă.
Pe termen lung, sectorul trebuie să se pregătească pentru provocările aduse de inteligența artificială și de calculatoarele cuantice. Organizațiile din sectoarele finanțe, telecomunicații, energie și sănătate ar trebui să își inventarizeze sistemele de criptare până în 2028, pentru a preveni decriptarea datelor furate în viitor. Industria IT are nevoie de o colaborare reală cu statul prin intermediul noii Strategii Naționale de Securitate Cibernetică 2027–2032, asigurând finanțări pe mai mulți ani și rezultate măsurabile.
Securitatea cibernetică are un impact direct asupra funcționării serviciilor publice și a tranzacțiilor economice din România. Incidente anterioare, precum atacul ransomware asupra sistemului Hipocrate sau cel asupra ANCPI care a blocat platforma e-Terra, au demonstrat cât de vulnerabile sunt serviciile de cadastru și sănătate. Protejarea acestor infrastructuri este vitală pentru menținerea încrederii cetățenilor în mediul digital și pentru competitivitatea economică a țării.