Două sateliți deținui de organizația non-profit Carbon Mapper au efectuat o monitorizare globală, de la nord la sud, pentru a identifica emisiile de metan. Această tehnologie permite detectarea unor „super-emițători”, reprezentând un număr redus de surse care generează un procent major din poluarea totală a planetei. Monitorizarea vizează operațiuni petroliere, gaziere și gropi de gunoi, identificând nori de gaze care anterior erau submonitorizați sau subestimate de către comunitatea internațională.
În Statele Unite, datele colectate de sateliți au evidențiat situri petroliere și gaziere cu dovezi de poluare persistentă. Orla, Texas, este identificată ca fiind în fruntea listei, înregistrând opt nori mari de gaze, urmată de Stanton, Texas și Ringold, Louisiana. Fenomenul de mega-scurgeri nu este limitat la SUA, fiind o problemă globală ce afectează regiuni precum Turkmenistan sau Venezuela, datorită preciziei sateliților de înaltă rezoluție.
Deși dioxidul de carbon este factorul principal al schimbărilor climatice, metanul este un gaz mult mai puternic în ceea ce privește încălzirea pe termen scurt. Acesta captează de aproximativ 80 de ori mai multă căldură pe o perioadă de 20 de ani, fiind responsabil pentru circa 30% din încălzirea actuală a planetei. Reducerea acestui super-poluant este considerată una dintre cele mai rapide metode de a scădea temperaturile globale, beneficiile putând fi observate încă din timpul vieții actualilor decidenți.
Nivelurile globale de metan au atins valori fără precedent în 2025, în timp ce eforturile de combatere rămân fragmentate. Aproximativ 40% din metan provine din surse naturale, precum zonele umede, restul fiind produs de activități umane, inclusiv agricultura și industria combustibililor fosili. China a fost cel mai mare poluator anul trecut, în principal prin operațiunile miniere de cărbune, fiind urmată de SUA și Rusia, conform datelor furnizate de IEA.
Industria combustibililor fosili generează aproximativ 35% din metanul produs de om, fără semne clare de scădere a acestor emisii. Totuși, tehnologia actuală permite reducerea a aproximativ 70% din emisiile provenite din producția de combustibili fosili, metanul putând fi chiar valorificat ca combustibil. În ciuda acestui potențial economic, guvernele au luat recent măsuri care anulează sau amână acțiunile necesare pentru abordarea acestui super-poluant.
Emisiile de metan sunt strâns legate de intensitatea fenomenelor meteorologice extreme, precum inundațiile sau valurile de căldură. În contextul actual, gestionarea acestui gaz este esențială pentru limitarea frecvenței și severității evenimentelor climatice extreme. Deși există soluții tehnice pentru repararea scurgerilor, implementarea acestora depinde de deciziile politice și de capacitatea de a transforma un poluant într-un produs valorificabil economic.