Banca Japoniei a decis majorarea ratei dobânzii de politică monetară cu 0,25 puncte procentuale, ajungând la nivelul de 1,25%. Această decizie marchează un punct de cotitură, deoarece aceasta reprezintă cel mai înalt nivel al dobânzii de după anul 1995. Procesul de înăspire a politicii monetare este o continuare a unei tranziții după decenii de dobânzi extrem de scăzute sau chiar negative, într-un context în care piețele anticipau această mișcare a autorităților din Tokyo.
Presiunea asupra prețurilor și deprecierea yenului au fost factori determinanți în această decizie. Moneda japoneză mai slabă a dus la creșterea costurilor pentru importul de energie, alimente și materii prime, alimentând inflația. În august, inflația de bază a fost de 1,7% în ritm anual, în timp ce un alt indicator a indicat o creștere de 1,9%. Banca Japoniei avertizează că inflația de bază ar putea depăși ținta de 2%, pe măsură ce companiile transferă costurile de producție către consumatori.
Reacția piețelor a fost una diversificată după anunț, în ciuda majorării dobânzii. Indicele bursier Nikkei 225 a avansat cu aproape 2%, în timp ce dolarul a urcat la aproximativ 157 de yeni. Decizia nu a fost una unanimă, având șapte voturi pentru și două împotru. Această lipsă de consens a influențat investitorii, care nu au primit un semnal clar privind momentul următoarei majorări, atenția fiind acum îndreptată către declarațiile guvernatorului Kazuo Ueda.
Această mișcare de la Tokyo vine la mai puțin de trei luni după majorarea ratei la 1%, efectuată în iunie. Nivelul actual de 1,25% reprezintă o schimbare majoră pentru economia japoneză, care a menținut o politică ultra-relaxată timp de decenii. Autoritățile monetare urmăresc îndeaproape evoluția yenului și a costurilor energiei, deoarece evenimentele geopolitice din Orientul Mijlociu și prețurile materiilor prime rămân factori care pot influența ritmul viitor al normalizării politicii monetare.
Decizia Banca Japoniei se înscrie într-un context global în care băncile centrale monitorizează cu atenție riscurile inflaționiste. Această tendință este susținută de creșterea prețurilor la petrol și alte materii prime. În perioada de după crizele economice recente, multe economii mari au început să renunțe la măsurile de stimulare și la dobânzile negative, revenind la o politică monetăară standard pentru a stabiliza prețurile și a controla inflația.
Evoluția politicii monetare în Japonia este strâns legată de capacitatea companiilor de a transfera costurile de producție către consumatori. Dacă inflația de bază va depăși pragul de 2%, deciziile viitoare vor depinde de stabilitatea yenului și de costurile energiei. Momentul următoarelor ajustări rămâne incert, fiind condiționat de dinamica piețelor internaționale și de stabilitatea factorilor geopolitici care afectează prețul bunurilor importate.