Integrarea piețelor de capital din cadrul zonei euro ar putea facilita menținerea investițiilor companiilor în perioade de șocuri economice severe. O analiză realizată de Centrul pentru Cercetare în Politica Economică (CEPR) indică faptul că o structură de acționariat diversificat permite firmelor să își diversifice sursele de finanțare și să distribuie riscurile într-un mod mai eficient. Această integrație ar putea îmbunătăți capacitatea economiei reale de a absorbi crizele, reducând dependența companiilor de sectorul bancar.
Studiul evidențiază că firmele din sectoarele afectate puternic de pandemia COVID-19 au reacționat diferit în funcție de profilul investitorilor. Companiile cu un acționariat concentrat în țara de origine și-au redus investițiile cu un procent de 20% mai mare față de companiile care beneficiau de un acționariat diversificat geografic. Această diferență de performanță a început să fie vizibilă încă din anul 2020, intensificându-se progresiv până în perioada 2022.
Analiza CEPR subliniază și alte vulnerabilități ale companiilor cu acționariat predominant național în timpul crizelor. Aceste entități au înregistrat o scădere mai accentuată a valorii contabile a capitalurilor proprii, raportată la dimensiunea firmei, cu un decalaj de 13% față de companiile similare. În plus, firmele cu investitori concentrați pe piața internă au suferit scăderi mai mari ale valorii de piață și au avut dificultăți în a accesa finanțarea prin emisiuni de acțiuni.
În prezent, structura proprietății companiilor din zona euro rămâne puternic orientată către piețele naționale. În medie, 57% din capitalul unei companii este deținut de investitori din aceeași țară, în timp ce investitorii din alte state ale zonei euro dețin doar 9% din acțiuni. Restul de 34% din acționariat este reprezentat de investitori din afara zonei euro, o structură care a rămas aproape neschimbată din anul 2015.
Distribuția investițiilor transfrontaliere în interiorul uniunii monetare este marcată de un dezechilibru semnificativ. În loc să fie acoperite de investitorii din alte state membre, lipsa de capital local este compensată în principal de investitorii din afara zonei euro. Germania, Franța și Luxemburg sunt identificate ca fiind sursele importante pentru deținerile transfrontaliere care au loc în interiorul zonei euro, deși ponderea generală a capitalului transfrontalier rămâne scăzută.
Evoluția piețelor de capital este un factor critic pentru stabilitatea economică regională, similar cu modul în care accesul la finanțare externă influențează bugetele de stat. De exemplu, România utilizează piețele externe prin emisiuni de euroobligațiuni, inclusiv obligațiuni verzi pe 12 ani, pentru a se împrumuta, atrăgând cereri care depășesc 8,5 miliarde de euro.