Piața de capital din România are nevoie de o strategie clară pentru a deveni un motor de dezvoltare economică, nu doar o simplă reflectare a economiei. Gabriel-Ioan Avrămescu, prim-vicepreședinte al Autorității de Supraveghere Financiară, susține că este necesar un plan de țară care să mobilizeze capitalul privat către sectoare strategice precum inovarea, energia și securitatea. Această abordare este esențială pentru a răspunde provocărilor de creștere și competitivitate pe care le înfruntă Europa în prezent.
În cadrul sectorului de instrumente și investiții financiare, progresele recente includ existența unei Contraparte Centrale autorizate și a unei Piețe de Creștere, precum și un cadru de reglementare modernizat. Totuși, Gabriel-Ioan Avrămescu subliniază că infrastructura construită trebuie să servească drept bază pentru o etapă nouă de dezvoltare. Obiectivul este transformarea capitalului disponibil în investiții care să genereze creștere reală, depășind dependența de resursele publice care nu pot susține singure transformările tehnologice necesare.
Contextul european pune accent pe necesitatea de a reduce decalajul tehnologic și de a combate scăderea productivității prin mobilizarea capitalului instituțional. Rapoartele Draghi și Letta evidențiază dificultatea de a asigura investiții suficiente pentru a evita vulnerabilitatea economică în perioade geopolitice delicate. Europa trebuie să își consolideze capacitatea de producție și inovație, ceea ce necesită o orientare mai eficientă a economiilor populației și a fondurilor de pensii către proiecte productive.
Pentru România, statutul de piață emergentă în evaluările MSCI este un punct de reper pentru atragerea capitalului internațional și creșterea vizibilității. Bursa de Valori București trebuie să devină mai profundă și mai lichidă, oferind companiilor acces la finanțare pentru infrastructură și inovare. Gabriel-Ioan Avrămescu pune sub semnul întrebării dacă statul dorește o piață care să contribuie activ la dezvoltare sau doar una care să reflecte starea actuală a economiei.
O problemă majoră identificată este scăderea capacității de supraveghere, care a ajuns să fie cu aproximativ 50% în urma unor blocaje instituționale. Gabriel-Ioan Avrămescu critică deciziile luate cu logica Patului lui Procust, unde soluțiile de avarie au devenit reguli, afectând capacitatea de supraveghere a piețelor. Este necesară o structură flexibilă, capabilă să gestioneze riscurile tehnologice și cibernetice, fără ca reglementările să devină o povară pentru dezvoltare sau să blocheze inovația.
O piață de capital funcțională necesită instituții puternice și un profil al angajaților adaptat noilor realități tehnologice. România trebuie să treacă de la o abordare reactivă la una strategică, integrându-se eficient în cadrul european. Scopul final rămâne construirea unei piețe mai competitive, capabilă să finanțeze nu doar economia de astăzi, ci și sectoarele de viitor, precum tehnologia avansată și securitatea energetică.