ANAF introduce o procedură prin care poate stabili din oficiu impozitul special pentru proprietarii de bunuri de valoare mare. Această măsură vizează persoanele care dețin locuințe cu o valoare impozabilă de peste 2.500.000 lei sau autoturisme achiziționate cu peste 375.000 lei, în cazul în care acestea nu depun declarația fiscală obligatorie. Noua reglementare este stabilită printr-un ordin al președintelui ANAF, publicat în Monitorul Oficial la data de 2 noiembrie 2026.
Procedura de identificare a contribuabililor care nu au îndeplinit obligația de a depune Formularul 216 se bazează pe date centralizate automat. ANAF va utiliza informațiile furnizate de Direcțiile de Impozite și Taxe Locale pentru clădiri și de Direcția Generală Permise de Conducere și Înmatriculări pentru autovehicule. Odată ce lista proprietarilor eligibili este generată, organul fiscal va emite o notificare prin care va acorda un termen de 15 zile pentru depunerea declarației sau pentru justificarea situației.
În cazul în care contribuabilul nu răspunde notificării, se va activa un mecanism de audiere pentru a garanta dreptul de exprimare a unui punct de vedere. Dacă nicio reacție nu este înregistrată, inspectorul fiscal va întocmi un referat de estimare a bazei impozabile bazat pe datele autorităților locale sau din registrul auto. Ulterior, se va emite Decizia de impunere din oficiu, Formularul 261, care devine titlu de creanță fiscală, incluzând și eventualele penalități de întârziere.
Contribuabilii au la dispoziție un termen de 60 de zile de la comunicarea deciziei de impunere pentru a rectifica situația. Dacă persoana depune declarația corectă, Formularul 216, în acest interval, organul fiscal va emite o decizie de anulare a impunerii din oficiu. Astfel, baza de impozitare va fi înlocuită cu suma declarată de contribuabil, anulând astfel decizia precedentă emisă de inspectorii fiscali.
Pentru situațiile în care sumele nu sunt achitate voluntar, se vor aplica măsuri de executare silită conform Codului de procedură fiscală. Acestea includ poprirea conturilor bancare, reținerea veniturilor din salarii, chirii sau dividende, precum și sechestrul bunurilor mobile. În caz extrem, se poate recurge la înscrierea ipotecii legale la Cartea Funciară asupra imobilelor rezidențiale și la vânzarea acestora prin licitație publică pentru recuperarea debitului.
Impozitul special pe bunurile de valoare mare este reglementat la nivelul Titlului X^1 din Codul fiscal. Pentru clădirile rezidențiale, cota de impozitare este de 0,9% aplicată asupra diferenței dintre valoarea impozabilă și plafonul de 2.500.000 lei. Pentru autoturisme, taxa de 0,9% se aplică asupra diferenței dintre valoarea de achiziție și pragul de 375.000 lei, impozitul fiind datorat pe o perioadă de 5 ani fiscali.