O analiză realizată de asociația Energia Inteligentă relevă faptul că România nu a beneficiat niciodată de energie ieftină produsă din cărbune, ci de un sistem care a ascuns o parte semnificativă din factură. Această diferență a fost acoperită prin diverse mecanisme, precum subvenții, ajutoare, ștergeri de datorii și investiții publice masive. În loc de o energie competitivă, economia a suportat costuri ascunse prin centrale îmbătrânite, mine decapitalizate și lipsa unor noi capacități de producție construite la timp.
În perioada 2005–2008, costul rămas în sarcina producătorilor, după sprijinul statului, putea apărea chiar sub prețul mediu al pieței. Acest fenomen a generat mitul unei energii interne și ieftine, care a fost ulterior afectat de politicile climatice europene. Totuși, AEI precizează că acea diferență de preț era împinsă în afara facturii de energie, sub formă de arierate, datorii către buget, pierderi ale companiilor de stat și obligații de mediu amânate.
După anul 2013, costul rămâs în sarcina producătorilor de energie pe cărbune a depășit constant prețul mediu angro, chiar și după aplicarea ajutoarelor. După 2018, această diferență a crescut abrupt, fiind influențată de prețul certificatelor de CO₂. Totuși, asociația subliniază că problemele structurale, precum randamentele energetice reduse, costurile mari de extracție a lignitului, echipamentele vechi și mentenanța costisitoare, au contribuit decisiv la necompetitivitatea acestui sector energetic.
Evenimentul energetic din 2022, în care prețul mediu al pieței a ajuns la aproximativ 1.131 lei/MWh, nu a demonstrat competitivitatea lignitului. Deși prețul s-a apropiat de costul de producție, analiza AEI arată că întreaga piață s-a scumpit, în timp ce costul integral al cărbunelui, fără ajutoare, era de aproximativ 1.320 lei/MWh. Strategia energetică nu poate fi bazată pe speranța unei crize permanente care să facă rentabile cele mai scumpe capacități de producție ale țării.
Certificatele de CO₂ au avut un impact sever, costul acestora crescând de la 95 lei/MWh în 2018 la 500 lei/MWh în 2022. Chiar și într-un scenariu fără aceste certificate, costul estimat al cărbunelui în 2026 ar rămâne cu aproximativ 130 lei/MWh peste media pieței. AEI consideră că certificatele au amplificat necompetitivitatea, dar nu au inventat centralele vechi, minele ineficiente sau managementul politizat care au afectat sectorul.
În prezent, România se confruntă cu nevoia de a înlocui capacitățile de cărbune cu centrale pe gaze, capacități de stocare și investiții hidroenergetice. Lipsa acestor alternative a fost accentuată de închiderea unor grupuri de producție înainte de funcționarea noilor surse. Dumitru Chisăliță, președinte AEI, afirmă că România a ascuns costurile trecutului și a amânat investițiile viitorului, plătește acum atât subvenția, cât și importul și incompetența.