Profitul reinvestit reprezintă acea parte din câștigurile unei entități juridice care este direcționată către achiziționarea de echipamente și active necesare activității, în loc de distribuirea sub formă de dividende către acționari. Prin această metodă, statul decide să nu impoziteze acea sumă, considerând că investiția susține dezvoltarea economiei românești. Totuși, aplicarea facilității nu este nelimitată, deoarece există reglementări stricte privind tipul de bunuri care pot fi considerate eligibile pentru scutire.
În prezent, cota impozitului pe profit în România este de 16%. Pentru a înțelege impactul financiar, un exemplu arată că, dacă o societate obține un profit de 200.000 de lei și reinvestește 100.000 de lei în active eligibile, impozitul de 16% se va aplica doar asupra restului de 100.000 de lei. În cazul unui profit de 1.000.000 de lei, unde 900.000 de lei sunt reinvestiți, societatea va plăti impozit doar pentru suma de 100.000 de lei distribuită sub formă de dividende.
Conform Articolului 22 din Codul fiscal, scutirea se aplică unor categorii specifice de bunuri, precum echipamentele tehnologice, utilajele, mașinile sau instalațiile de lucru. Lista include, de asemenea, activele pentru retehnologizare, calculatoarele electronice, laptopurile, imprimantele și programele informatice (software), inclusiv cele achiziționate prin leasing financiar. O altă categorie de investiții care beneficiază de acest regim este susținerea învățământului profesional-dual prin asigurarea pregătirii practice a elevilor.
Lista activelor este completată de prevederi din Ordinul ministrului Finanțelor nr. 4.636 din 29 decembrie 2022, care detaliază bunurile pentru producție și procesare. Aceasta cuprinde clădiri industriale, hale de producție sau montaj, centrale hidroelectrice, termoelectrice și nuclearo-electrice, precum și construcții agricole, silozuri și sere. Sunt incluse, de asemenea, aparate de măsurare, control și reglare, precum și animale sau plantații, cu condiția ca toate aceste active să fie noi și puse în funcțiune pentru activitatea economică.
Companiile care utilizează această facilitate fiscală au obligația legală de a păstra activele în patrimoniu pentru o perioadă determinată. Aceasta trebuie să fie egală cu jumătate din durata de utilizare economică a bunului, însă nu poate depăși pragul maxim de 5 ani. De exemplu, un utilaj cu o durată de funcționare de 8 ani trebuie păstrat cel puțin 4 ani, în timp ce pentru un activ cu o durată de 12 ani, obligația este de 5 ani. Dacă aceste condiții nu sunt respectate, impozitul se recalculează, inclusiv creanțe fiscale accesorii.
Sistemul de impozitare pe profit din România este unul dintre pilonii stabiliti pentru gestionarea veniturilor companiilor, influențând direct deciziile de investiții ale agenților economici. Prin oferirea acestor scutiri, autoritățile urmăresc stimularea modernizării tehnologice și a capacității de producție locală, transformând profitul curent în capital fix pentru viitorul activității comerciale.