Există un risc real ca proiectele majore de infrastructură din România să fie amânate sau încetinite în anul 2027 din cauza presiunilor bugetare. Cristian Erbașu avertizează că, dacă bugetul de stat nu va aloca sume substanțiale pentru investiții, nu vor putea fi demarate proiecte noi pe fonduri europene sau finalizate cele vechi. Această situație apare deoarece cofinanțarea proiectelor este obligatorie, iar bugetul este deja încărcat cu alte cheltuieli care nu sunt dedicate investițiilor.
Cofinanțarea pentru fondurile europene de coeziune va deveni mult mai mare în perioada următoare, ceea ce va pune presiune pe bugetul de stat. În prezent, cofinanțarea este de aproximativ 10-20%, însă viitoarele fonduri vor impune sume mult mai mari din partea României. Cristian Erbașu subliniază că, chiar dacă România va primi un buget mai mare de la Uniunea Europeană, aceste fonduri nu pot fi consumate dacă statul român nu pune și partea sa de bani pentru cofinanțare.
Pentru a evita blocajele în sectorul construcțiilor, este necesară o prioritizare strictă a proiectelor și evitarea supracontractării. Cristian Erbașu propune ca beneficiarii să etapizeze proiectele atunci când finanțarea este insuficientă, oferind astfel predictibilitate constructorilor. Un alt punct critic este compensarea taxelor și impozitelor cu banii pe care statul îi are de plătit către companii, pentru a preveni blocarea conturilor de către ANAF în situațiile în care constructorii au creanțe de recuperat.
Capacitatea de execuție a companiilor românești este sub presiune, în special în cazul proiectelor de miliarde de euro, spre deosebire de cele de câteva sute de milioane. Deși firmele locale au crescut semnificativ și au creat volumul de lucrări din ultimii ani, ele rămân în dezavantaj față de marile concerne europene. Cristian Erbașu menționează că, deși companii din Turcia au completat capacitatea de execuție, potențialul pieței a fost construit în principal de actorii autohtoni.
Lipsa de forță de muncă calificată reprezintă o provocare constantă, în condițiile în care volumul lucrărilor crește mai repede decât disponibilitatea de muncitori. Cristian Erbașu notează că, deși în ultimii ani s-a înregistrat o balanță pozitivă a forței de muncă, există riscul ca specialiștii formați să plece în Occident dacă numărul proiectelor va scădea. Costurile energiei rămân, de asemenea, o povară, România situându-se în zona mediei europene, ceea ce este problematic pentru o economie cu capacitate mai mică.
Sectorul construcțiilor din România se confruntă cu costuri ridicate de energie, care afectează direct producția de materiale. În unele cazuri, facturile la curent pot crește aproape dublu din cauza taxelor aplicate, de la 180.000 de lei la 400.000 de lei. Pentru a asigura continuitatea, Cristian Erbașu solicită Guvernului trei măsuri: alocarea unei sume mai mari pentru investiții, gestionarea birocrației și reducerea fiscalității pe forța de muncă.