România ocupă, în anul 2025, penultima poziție în Uniunea Europeană în ceea ce privește raportul dintre veniturile fiscale și produsul intern brut, fiind depășită doar de Irlanda. Veniturile fiscale ale țării sunt estimate la 29,3% din PIB, o cifră care sub pragul de 30% și care limitează capacitatea bugetului consolidat de a răspunde nevoilor societății. Această situație pune sub semnul întrebării posibilitatea finanțării investițiilor și a creșterii ajutoarelor sociale.
Problema nu rezidă doar în nivelul impozitelor, care sunt mai mici decât în statele unde colectarea depășește 40% din PIB, ci și în modul de colectare. Datele indică faptul că veniturile din taxe nu ajung în totalitate în bugetul de stat, evidențiindu-se un gap de TVA de aproximativ 30%. Această discrepanță între impozitarea teoretică și încasările efective contribuie direct la constrângerile financiare cu care se confruntă administrația publică.
Din cauza lipsei de fonduri, guvernele Ciolacu și Bolojan au luat decizia de a suspenda, pentru anii 2025 și 2026, aplicarea legii pensiilor. Această lege prevedea ajustarea pensiilor în funcție de inflație și cu 50% din creșterea economică, însă măsurile au fost înlocuite cu acordarea unor ajutoare financiare de tip „one-off”. Guvernul Bolojan ar fi avut nevoie de cel puțin 12 mld. lei în acest an pentru a respecta majorarea prin inflație.
Situația rămâne tensionată și în mandatul guvernului Niculescu, care a promis majorări, dar este puțin probabil să revină la mecanismul legal de ajustare prin rata inflației. Lipsa resurselor financiare a dus la o strategie de finanțare bazată pe împrumuturi pentru acoperirea cheltuielilor care au depășit veniturile disponibile. Această abordare a generat deficite uriașe, care sunt acoperite în prezent prin taxe suplimentare și au contribuit la o inflație foarte ridicată.
Efectele acestui regim financiar se reflectă direct în economia reală, prin prăbușirea consumului și intrarea țării într-o recesiune economică. Inflația din România este considerată cea mai mare din Uniunea Europeană, fapt ce accentuează dificultățile de gestionare a bugetului. Guvernele au continuat să cheltuie peste capacitatea de încasări, lăsând în urmă o structură de datorie care necesită acum măsuri fiscale restrictive pentru a fi gestionată.
Contextul fiscal românesc este marcat de o presiune constantă asupra bugetului de stat, în condiții de venituri colectate sub media europeană. Această realitate economică impune dificultăți majore în implementarea politicilor de creștere a standardului de viață, deoarece bugetul consolidat nu poate susține simultan investițiile de infrastructură și creșterea pensiilor conform prevăzărilor legale anterioare.