Vânzarea de haine, accesorii sau obiecte de uz casnic prin intermediul platformelor digitale nu constituie automat o activitate economică impozabilă. Totuși, există scenarii specifice în care aceste tranzacții pot fi încadrate fiscal drept venituri care trebuie declarate. Diferențierea între gestionarea patrimoniului personal și desfășurarea unui business este esențială pentru evitarea problemelor cu autoritățile fiscale.
Conform analizelor furnizate de EY, Codul fiscal prevede neimpozitarea anumitor venituri obținute din vânzarea bunurilor din patrimoniul personal, însă nu detaliază toate condițiile de aplicare. Diferența majoră rezidă în caracterul tranzacțiilor: vânzarea ocazională a mobilierului sau a obiectelor personale este distinctă de tranzacțiile efectuate cu regularitate și continuitate. Atunci când activitatea este repetitivă și vizează obținerea de venituri, aceasta poate fi clasificată drept activitate independentă, implicând plata impozitului pe venit și a contribuțiilor sociale.
În prezent, legislația privind impozitul pe veniturile persoanelor fizice nu conține reguli specifice pentru vânzarea bunurilor second-hand. Faptul că un obiect este utilizat sau că este comercializat pe o platformă digitală nu stabilește, în mod izolat, tratamentul fiscal aplicabil. EY subliniază că circumstanțele concrete ale fiecărui caz sunt decisive, deoarece lipsa continuității nu garantează neapărat că veniturile sunt neimpozabile, acestea putând fi încadrate în categoria veniturilor din alte surse.
Situația este similară în alte state europene, deși răspunsurile fiscale variază semnificativ. În Franța, vânzarea bunurilor personale este, în principiu, neimpozabilă, cu excepții pentru anumite categorii de bunuri sau tranzacții de valoare. În Germania, bunurile de uz cotidian sunt excluse din anumite regimuri de vânzare privată, iar pentru alte obiecte, vânzarea în termen de un an de la achiziție poate avea consecințe fiscale. În Țările de Jos, administrația fiscală face distincția între vânzările din sfera privată și achizițiile efectuate special pentru revânzare cu profit.
Monitorizarea veniturilor persoanelor fizice este o prioritate pentru autorități. Datele ANAF din primul semestru al anului 2026 arată că autoritățile au analizat elementele patrimoniale pentru 1.214 persoane fizice cu risc de neconformare, identificând 104 cazuri ce au necesitat investigații suplimentare. În aceeași perioadă, 180 de verificări ale situației fiscale personale și 475 de verificări documentare au fost finalizate, rezultând în constatarea unor sume de aproximativ 255 de milioane de lei.
Controlul fiscal asupra tranzacțiilor de tip second-hand se încadrează într-un context de monitorizare mai largă a conformității de către ANAF. Autoritățile fiscale utilizează verificările documentare și analiza patrimoniului pentru a identifica veniturile nedeclarate, nu doar în cazul vânzărilor de bunuri, ci și prin alte mecanisme de control asupra persoanelor fizice care efectuează tranzacții cu risc de neconformare.