Expansiunea rapidă a centrelor de date dedicate inteligenței artificiale a generat o criză de infrastructură energetică, forțând companiile să caute turbine pe gaz second-hand la nivel global. Deoarece termenele de livrare pentru echipamentele noi sunt extrem de lungi, dezvoltatorii optează pentru recondiționarea unor unități sau chiar pentru adaptarea motoarelor de avion scoase din uz. Această strategie este adoptată pentru a evita așteptarea unor livrări care pot fi amânate până în deceniul următor.
Situația actuală a pieței este marcată de un volum uriaș de comenzi restante, care depășește capacitatea de producție a marilor producători. Aurora Tenorio, analist la Wood Mackenzie, a precizat că discuțiile privind livrările de turbine în SUA vizează în prezent intervalul 2030-2031. Această lipsă de disponibilitate imediată a echipamentelor noi obligă brokerii și furnizorii de servicii să exploreze piața secundă, unde activitatea este în creștere, însă și prețurile sunt în continuă ascensiune.
Un exemplu concret de această tendință este compania de infrastructură pentru AI, Crusoe, care a comandat 13 turbine pe gaz de la firma americană ProEnergy. Aceste turbine sunt bazate pe motoare cu reacție produse de GE Aerospace și au o capacitate cumulată de 650 de megawați (MW). Achiziția este descrisă ca o mișcare strategică pentru facilitarea unei extinderi rapide a proiectelor de centre de date dedicate inteligenței artificiale pe teritoriul Statelor Unite.
Deși utilizarea echipamentelor uzate oferă soluții rapide, aceasta vine cu riscuri tehnice semnificative. Turbinele recondiționate pot avea un istoric de mentenanță incert, o durată de viață limitată și opțiuni de service reduse pe termen lung. În plus, conversia motoarelor cu reacție în turbine ridică semne de întrebare privind adecvarea acestora pentru o funcționare continuă în calitate de generatoare de energie. Totuși, cererea rămâne atât de mare încât solicitările pentru turbine uzate apar la fiecare câteva săptămâni.
Din punct de vedere financiar, echipamentele second-hand sunt mai accesibile decât cele noi. Unitățile bine întreținute se vând cu sume între 1,5 și 1,7 milioane de dolari pe MW, în timp ce cele recondiționate costă aproximativ 1,3 milioane de dolari pe MW. Aceste cifre, raportate de Zach Machuca de la Origin Partners, sunt considerabil mai mici comparativ cu prețul turbinelor noi, care poate ajunge la valori de 2 - 2,5 milioane de dolari pe MW, conform datelor de la Aurora Energy Research.
Piața globală a turbinelor pe gaz este evaluată la aproximativ 25 de miliarde de dolari pe an, însă cererea actuală depășește capacitatea de producție. Volumul comenzilor globale a depășit pragul de 100 de gigawați (GW), în timp ce capacitatea globală de producție este estimată între 60 GW și 70 GW. Această discrepanță reflectă presiunea exercitată de sectorul tehnologic asupra sistemelor de utilități tradiționale.