O cercetare internațională de neuroștiință a pus în evidență modul în care creierul nou-născuților reacționează la stimuli auditivi specifici. Studiul, la care a participat Universitatea Deusto din Bilbao, a demonstrat că nou-născuții prezintă o activare cerebrală mai intensă atunci când aud plânsul altor bebeluși, comparativ cu reacția la vorbirea umană. Această descoperire este surprinzătoare, deoarece se credea că vocea umană, fiind ascultată încă din perioada prenatală, reprezintă un stimul mai puternic pentru nou-născuți.
Experimentul a implicat un grup de 25 de bebeluși cu vârste între una și patru zile, care au fost născuți la Spitalul Necker-Enfants Malades din Paris. Aceștia fuseseră expuși la limba franceză în perioada prenatală. Pentru a compara reacțiile, cercetătorii au inclus și 27 de adulți vorbitori de italiană de la Universitatea din Padova, Italia, care nu aveau cunoștințe despre limba franceză, utilizând tehnici de neuroimagistică neinvazivă pentru a monitoriza activitatea cerebrală.
În cadrul testelor, participanții au fost expuși la blocuri de fraze rostite în limba franceză, fără a înțelege semnificația acestora. Rezultatele au arătat o diferență majoră de procesare între adulți și nou-născuți. În timp ce adulți au prezentat o activare semnificativ mai puternică la auzul frazelor rostite decât la cel al plânsetelor, la nou-născuți s-a observat exact opusul, cu un răspuns neuronal mult mai intens la plâns.
Oponenții teoriei inițiale sunt surprinși deoarece, din punct de vedere acustic, vorbirea este considerată mai familiară pentru nou-născuți datorită experienței acumulate în ultimul trimestru de sarcină. Totuși, cercetarea publicată în revista Developmental Cognitive Neuroscience sugerează că plânsul este un semnal mai puternic. O posibilă explicație este că subiecții au reacționat mai intens la comportamentul pe care erau capabili să îl producă: bebelușii la plâns și adulții la vorbire.
Irene de la Cruz Pavia de la Universitatea Deusto a participat la acest studiu care explorează mecanismele de bază ale dezvoltării cognitive. Cercetarea subliniază importanța semnalelor auditive de supraviețuire, precum plânsul, în raport cu stimulii sociali precum limbajul. Această abordare a neuroștiinței cognitive ajută la înțelegerea modului în care creierul uman procesează informațiile de bază imediat după naștere.
În domeniul neuroștiințelor, studiul activității cerebrale prin tehnici de neuroimagistică neinvazivă este esențial pentru a înțelege dezvoltarea cognitivă timpurie. Această metodă permite observarea răspunsurilor la stimuli precum vocea sau plânsul, oferind date concrete despre modul în care creierul uman interacționează cu mediul imediat. Astfel, cercetătorii pot identifica mecanismele de bază care guvernează reacțiile la semnalele de alertă sau sociale.