Industria construcțiilor se confruntă cu bariere semnificative în procesul de adoptare a tehnologiilor sustenabile, fiind marcată de un caracter conservator și de un impact poluant ridicat. Carmen Sprus, CEO al start-up-ului elvețian Vaulted, subliniază că, deși au existat progrese în ultimele două decenii, sectorul se află încă la coada clasamentelor privind integrarea principiilor de sustenabilitate. Această situație este cauzată de complexitatea lanțului valoric și de natura manuală a activităților de pe șantiere.
Unul dintre principalele impedimente este echilibrul economic al noilor soluții. Carmen Sprus afirmă că, pentru a fi adoptate de dezvoltatorii imobiliari, tehnologiile cu emisii reduse de carbon ar trebui să fie, în general, neutre din punct de vedere al costurilor față de metodele convenționale. Totuși, dezvoltarea produselor noi implică investiții mari în testări și certificări, iar utilizarea unor materiale ecologice, precum un beton cu emisii reduse, poate crește prețul final al construcției.
Riscul de implementare reprezintă un alt factor de reticență în fața inovației. Mulți actori din industrie evită să fie primii care realizează proiecte-pilot sau care folosesc tehnologii noi, temându-se de eșecuri sau întârzieri. Carmen Sprus recomandă adoptarea unor proiecte-pilot care să nu se limiteze la o singură clădire, ci să includă mai multe construcții succesive. Acest lucru ar permite învățarea din experiențele anterioare și îmbunătățirea soluțiilor înainte de a deveni produse viabile pe termen lung.
Sectorul public joacă un rol esențial în accelerarea acestui proces prin finanțare și flexibilitate. În Elveția, clienții start-up-ului Vaulted provin în mare parte din sectorul public, deoarece autoritățile pot demonstra viabilitatea soluțiilor noi și au un orizont de timp mai lung. Spre deosebire de sectorul privat, instituțiile publice nu urmăresc neapărat un randament imediat al investiției, putând aprecia valoarea durabilității și prestigiul unei clădiri sustenabile, chiar dacă aceasta nu este o opțiune ieftină.
Reglementările europene vor schimba radical dinamica pieței prin includerea costului emisiilor de CO₂ în calculul economic. În prezent, tehnologiile convenționale par mai ieftine deoarece costul emisiilor generate nu este inclus în prețul lor. Carmen Sprus menționează că în Elveția, peste doi ani, clădirile cu o suprafață de peste 1.000 de metri pătrați vor trebui să prezinte un bilanț al emisiilor de CO₂. La nivelul Uniunii Europene, implementarea unor astfel de cerințe este prevăzută pentru anul 2030.
Tranziția către construcții verzi este strâns legată de monitorizarea amprentei de carbon pe întregul ciclu de viață al unei clădiri. În prezent, calculele se concentrează adesea doar pe sistemele de încălzire sau pe întreținere, ignorând emisiile generate de procesul de construcție în sine. Schimbarea cadrului legislativ va obliga industria să analizeze întregul proces, de la început până la sfârșit, pentru a reduce semnificativ impactul asupra mediului.