Datele de naștere ale utilizatorilor de internet reprezintă un instrument valoros pentru infractori, facilitând tentativele de fraudă prin impersonarea unor instituții oficiale. Atunci când un atacator deține numele, adresa și data nașterii unei persoane, acesta poate convinge victima că un apel telefonic sau un e-mail de la banca sa este legitim. Această tehnică este utilizată pentru a câștiga încrederea utilizatorilor și pentru a compromite conturile acestora prin metode de inginerie socială.
Informațiile personale sunt adesea colectate în timpul înregistrării pe site-uri de comercianți, în programe de fidelitate sau la abonarea la buletine informative. Un exemplu recent de breșă de securitate a fost atacul cibernetic asupra retailerului online Asos, unde datele de naștere ale clienților au fost furate. Jake Moore, consultant la ESET, explică faptul că o dată de naștere izolată nu este extrem de valoroasă, însă, combinată cu numele și numerele de telefon, permite comiterea unor fraude de identitate complexe.
Comercianții solicită frecvent aceste date, deși multe nu au un motiv real de a le păstra. Alexandre François, de la WhoisXML API, a observat că opt dintre cei 14 comercianți analizați cereau data nașterii la crearea unui cont. Motivul principal pentru colectarea acestui câmp este marketingul și publicitatea direcționată, deoarece datele permit aflierea vârstei clientului. Totuși, experții susțin că magazinele ar avea nevoie doar de datele cardului de plată și de o adresă de livrare.
Procesul de fraudă începe de obicei după ce datele ajung pe dark web în urma unei breșe de securitate. Serpil Hall, expertă la Datos Insights, precizează că atacatorii folosesc aceste informații pentru a face e-mailurile de phishing să pară autentice. Prin combinarea datelor furate cu informații publice de pe rețelele sociale, precum locul de muncă sau rudele persoanei, infractorii construiesc un profil de identitate îmbogățit, care permite corelarea datelor din surse diferite cu un grad mare de certitudine.
Pentru a limita expunerea, specialiștii recomandă utilizarea unor date fictive pe site-urile cu risc redus sau evitarea completării câmpului respectiv. Alexandre François subliniază că datele reale trebuie furnizate doar instituțiilor care verifică identitatea prin registre oficiale, precum băncile, autoritățile fiscale sau poliția. O altă strategie de protecție este utilizarea unei adrese de e-mail separate pentru cumpărăturile online, astfel încât, în cazul unei breșe, utilizatorul să poată renunța la acea adresă fără a fi afectat masiv.
În contextul amenințărilor cibernetice globale, securitatea datelor personale a devenit o prioritate pentru utilizatorii de servicii digitale. Deși atacurile informatice pot viza companii de retail sau platforme de e-commerce, impactul final este asupra individului, care își poate pierde accesul la resurse financiare. Protecția prin limitarea informațiilor furnizate voluntar rămâne cea mai eficientă metodă de a îngreuna activitatea infractorilor care încearcă să construiască profiluri personale complete.