Piața tehnologiilor de captare, utilizare și stocare a carbonului (CCUS) din regiunea Asia-Pacific ar putea atinge o valoare de aproximativ 255 de miliarde de dolari până în anul 2035. Această estimare, realizată de compania de consultanță energetică Xodus, este bazată pe un scenariu de dezvoltare accelerată al infrastructurii regionale. Regiunea deține un rol strategic în economia globală a emisiilor, fiind responsabilă pentru peste jumătate din emisiile mondiale de dioxid de carbon.
Dezvoltarea proiectelor comerciale de captare, transport și stocare geologică a CO₂ se confruntă însă cu obstacole de natură legislativă, comercială și tehnică. Una dintre principalele dificultăți este distanța geografică dintre sursele de emisii și zonele de stocare disponibile. Această problemă ar putea impulsiona crearea unor rețele transfrontaliere de transport. Japonia, Coreea de Sud și Taiwan vor prioritiza validarea capacităților de stocare interne și dezvoltarea tehnologiilor pentru exportul de CO₂.
În același timp, Malaysia și Indonezia ar putea funcționa ca centre regionale de stocare, primind dioxid de carbon din alte țări. Australia și Noua Zeelandă dețin, de asemenea, un potențial semnificativ pentru stocarea geologică. Totuși, distanțele mari față de sursele de emisii din nord-estul Asiei pot influența costurile și viabilitatea economică a transportului. În scenariul ambițios, șapte țări ar putea exporta 83 de milioane de tone de CO₂ anual până în 2030.
Până în 2035, numărul statelor exportatoare ar putea crește la nouă, volumul total transportat ajungând la circa 145 de milioane de tone de dioxid de carbon pe an. Andrew Taylor, șeful departamentului de consultanță pentru regiunea Asia-Pacific din cadrul Xodus, susține că provocarea principală este transformarea potențialului în proiecte capabile să atragă investiții. Pentru acest lucru, este necesară o mai bună caracterizarea formațiunilor geologice și o inginerie specializată.
Cadrul legislativ pentru CCUS prezintă disparități mari între statele din regiune. Japonia, Coreea de Sud, Malaysia și Australia dispun deja de sisteme de autorizare mature sau legislație dedicată. În alte zone, regulile privind monitorizarea proiectelor și responsabilitatea pentru eventuale incidente sunt încă în faza de elaborare. Sectorul va necesita investiții masive în evaluarea structurilor subterane și identificarea acviferelor saline potrivite pentru stocarea sigură a gazelor.
Evaluarea realizată de Xodus a fost comandată de Departamentul britanic pentru Business, Innovation, Science and Trade. Această analiză explorează modul în care experiența acumulată în dezvoltarea sectorului CCUS din Marea Britanie poate fi aplicată în proiectele din Asia-Pacific. Regiunea are potențialul de a deveni o piață mondială majoră pentru infrastructura de captare și transport, dacă se reușește depășirea barierelor tehnice și de reglementare actuale.