Producția mondială de biocombustibili este anticipată să înregistreze o creștere de aproape 70% până în anul 2030, comparativ cu nivelurile raportate în 2025. Această expansiune este determinată de accelerarea cotelor obligatorii de amestec de către principalele țări producătoare, care reacționează la criza energetică declanșată de războiul din Iran. Un studiu realizat de grupul de reflecție Chatham House, de la Londra, împreună cu organizația Forest Stewardship Council (FSC), oferă detalii despre această evoluție a pieței.
Țări precum Brazilia, China, India, Indonezia și SUA, alături de Uniunea Europeană, au propus sau au adoptat deja cote obligatorii mai mari pentru amestecul de biocombustibili. Această mișare politică a apărut ca un răspuns direct la instabilitatea piețelor de după declanșarea conflictului din Iran. Biocombustibilii, cum este etanolul, sunt utilizați prin amestecarea lor cu benzină sau motorină, devenind tot mai competitive pe măsură ce prețurile combustibililor fosili cresc semnificativ.
Implementarea integrală a acestor cote propuse ar putea duce la dublarea suprafeței de teren necesare pentru producerea materiilor prime până în 2030, față de nivelul din 2023. Estimările indică faptul că ar fi necesară o suprafață suplimentară de 36 de milioane de hectare, o dimensiune echivalentă cu suprafața întregului stat Germania. Autorii studiului avertizează că viteza de creștere a cererii ar putea depăși capacitatea de implementare a măsurilor de protecție a mediului și a sistemelor de certificare.
Există îngrijorări serioase privind impactul biocombustibililor de prima generație, obținuți din culturi precum porumbul sau trestia de zahăr, asupra securității alimentare. Autorii studiului subliniază că prioritizarea securității energetice pe termen scurt ar putea genera insecuritate alimentară pe termen mediu. De asemenea, orice șoc suplimentar, inclusiv fenomenele meteorologice extreme, ar putea afecta grav prețurile alimentelor, deoarece producția de materii prime pentru aceste combustibili tinde să aibă consecințe negative asupra utilizării apei și a terenurilor.
Diferențierea între tipurile de biocarburanți este esențială pentru înțelegerea impactului asupra resurselor naturale. Biocarburanții de prima generație sunt derivați din culturi destinate alimentației umane sau animale, ceea ce generează presiune pe resursele agricole. Pe de altă parte, biocarburanții de a doua generație, numiți și avansați, sunt produși din deșeuri și reziduuri organice, cum ar fi uleiul alimentar uzat. Acesta din urmă este considerat o variantă mai sustenabilă pentru gestionarea resurselor.
Contextul economic global este marcat de volatilitate, prețul țițeiului crescând cu aproape 40% de la începutul conflictului din Iran, la sfârșitul lunii februarie. În același interval, prețurile la zahăr și porumb au înregistrat o creștere de aproximativ 20%. Această evoluție a prețurilor la materiile prime agricole și la energie pune presiune pe echilibrul dintre necesitatea de a asigura combustibili alternativi și nevoia de a menține stabilitatea piețelor de alimente la nivel global.