Producția la nivel mondial a biocombustibililor ar putea înregistra o creștere de aproape 70% până în anul 2030, comparativ cu nivelurile din 2025. Această evoluție este determinată de faptul că marii producători de energie măresc cerințele privind amestecarea acestor combustibili cu cei convenționali. Această schimbare de strategie apare ca un răspuns direct la criza energetică declanșată de războiul din Iran, conform unui studiu recent publicat de think tank-ul Chatham House și organizația Forest Stewardship Council.
Măsurile de creștere a cotelor de biocombustibili au fost propuse sau deja adoptate de economii importante precum Brazilia, China, India, Indonezia și Statele Unite, alături de Uniunea Europeană. Această tendință este susținută și de dinamica prețurilor pe piețele globale, în special după conflictul din Iran. De la izbucnirea războiului, prețul petrolului a crescut cu aproape 40%, în timp ce prețurile pentru zahăr și porumb au înregistrat o majorare de aproximativ 20%.
Autorii studiului avertizează că această expansiune rapidă poate pune presiune pe securitatea alimentară și pe utilizarea terenurilor agricole. Dacă toate măsurile propuse sunt aplicate integral, suprafața necesară pentru producerea materiilor prime ar putea se mai mult decât dubla până în 2030 față de anul 2023. Estimările indică faptul că ar fi necesare încă 36 de milioane de hectare de teren, o suprafață care este aproximativ egală cu cea a Germaniei.
Există un risc major legat de prioritizarea securității energetice pe termen scurt, care ar putea genera insecuritate alimentară pe termen mediu. Expertul avertizează că orice șoc suplimentar, cum ar fi fenomenele meteorologice extreme, ar putea afecta sever prețurile alimentelor. De asemenea, viteza de creștere a cererii ar putea depăși capacitatea de implementare a măsurilor de protecție a mediului, a sistemelor de certificare și a mecanismelor de control al utilizării terenurilor.
Studiul face o distincție clară între biocombustibilii de primă generație, obținuți din culturi precum porumbul sau trestia de zahăr, și cei de a doua generație. Biocombustibilii de primă generație sunt asociați cu riscuri de degradare a terenurilor, consum ridicat de apă și afectarea securității alimentare. Pe de altă parte, cei avansați sunt produși din reziduuri organice și deșeuri, cum ar fi uleiul alimentar uzat, oferind un profil de impact mai redus.
Biocombustibilii sunt substanțe organice, precum etanolul, care sunt amestecate cu benzină sau motorină pentru a crește competitivitatea acestora față de combustibilii fosili. În contextul volatilității prețurilor la resursele tradiționale, utilizarea materiilor prime agricole pentru energie devine o opțiune strategică pentru multe guvernament, deși implică un echilibru fragil între nevoile energetice și cele alimentare ale populației globale.