Un raport coordonat de Institutul Potsdam pentru Cercetarea Impactului Climatic din Germania semnalează o situație critică pentru stabilitatea ecosistemelor globale. Cercetătorii, un grup format din peste 60 de specialiști, au analizat cele nouă limite planetare, procese esențiale care reglează clima, apa și biodiversitatea. Rezultatele indică faptul că șapte dintre aceste procese au ieșit din zona de siguranță, atingând niveluri de depășire record în evaluările recente.
Printre indicatorii care se află în zona de risc se numără schimbările climatice, pierderea biodiversității și transformarea terenurilor. De asemenea, procesele de modificare a circuitului apei dulci, dezechilibrarea ciclurilor de azot și fosfor, răspândirea substanțelor sintetice și acidificarea oceanelor sunt depășite. Cercetătorii subliniază că aceste limite sunt interconectate; de exemplu, distrugerea pădurilor afectează atât biodiversitatea, cât și capacitatea planetei de a absorbi carbonul.
Schimbările climatice sunt alimentate de arderea combustibililor fosili, precum cărbunele, petrolul și gazele naturale, proces care crește concentrația de dioxid de carbon. Această evoluție duce la încălzire globală, topirea gheții și fenomene meteorologice extreme. În paralel, utilizarea excesivă a îngrășămintelor a dezechilibrat circuitul azotului și al fosforului, provocând înmulțirea algelor în ape și crearea unor zone moarte în care organismele nu mai pot supraviețui.
O problemă majoră este reprezentată de „entitățile noi”, reprezentate de substanțe chimice sintetice, pesticide și materiale plastice, care sunt eliberate în natură într-un ritm foarte rapid. Totodată, acidificarea oceanelor, cauzată de absorbția dioxidului de carbon, afectează chimia apei și organismele care își construiesc schelete din carbonat de calciu. Doar degradarea stratului de ozon și încărcarea cu aerosoli au rămas în limitele considerate sigure la nivel global.
Raportul avertizează că slăbirea absorbantelor naturale, precum vegetația și solurile, poate accelera încălzirea, deoarece aceste sisteme ar putea trece de la absorbția carbonului la eliberarea acestuia. Deși depășirea pragurilor nu indică o dată precisă a unui colaps, ea arată că marja de siguranță se reduce constant. Autorii menționează că reducerea utilizării combustibililor fosili și protejarea ecosistemelor pot îmbunătăți simultan mai multe dintre aceste limite critice.
Conceptul de limite planetare a fost propus inițial în anul 2009 de o echipă internațională de oameni de știință, sub coordonarea cercetătorului suedez Johan Rockström. Acest cadru de lucru a fost creat pentru a identifica procesele majore care contribuie la reziliența Pământului și pentru a stabili zone în care activitatea umană poate funcționa fără a destabiliza sistemul planetar prin creșterea excesivă a riscurilor.