Utilizarea inteligenței artificiale în activitatea comercială introduce noi riscuri legate de concurență, deoarece agenții AI pot influența sau dicta deciziile de piață. Autoritățile de concurență analizează dacă comunicările dintre acești agenți reprezintă forme de coluziune sau aliniere comportamentală. Problema centrală constă în capacitatea autorităților de a distinge între un comportament coluziv și un simplu paralelism comportamental justificat de dinamica pieței.
Software-urile utilizate pentru recomandarea sau ajustarea dinamică a prețurilor sunt tot mai frecvente, însă utilizarea lor nu trebuie confundată cu negocierea autonomă a unor înțelegeri între competitori. Existența tehnologiei și a unor clienți din aceeași industrie care o folosesc nu constituie o dovadă a schimbului de informații anticoncurențiale. Algoritmii pot adopta strategii identice pur și simplu pentru că procesează aceleași informații sau operează în condiții economice similare.
În cazul comunicării AI opace, proba coluziunii devine extrem de dificilă deoarece conținutul mesajelor rămâne necunoscut. Autoritatea de concurență poate demonstra existența contactului, dar nu poate proba direct conținutul anticoncurențial dacă acesta este opac. Pentru a investiga, autoritatea poate urmări cronologia schimburilor, logurile deciziilor de preț, parametrii sistemelor și reacțiile la eventualele devieri de la strategiile stabilite.
Pentru a demonstra existența unei practici concertate, autoritatea poate recurge la experimente controlate, inclusiv întreruperea comunicării între agenții AI. Dacă prețurile scad și paralelismul se reduce atunci când comunicarea este întreruptă, se poate indica o relație cauzală între interacțiunea AI și prețuri. Este necesară o analiză extinsă a structurii pieței pentru a demonstra că schimbul de informații a substituit incertitudinea concurențială cu cooperarea practică.
Dacă există intervenție umană în propunerile făcute de agentul AI, teza coordonării exclusive prin tehnologie este pusă sub semnul întrebării. În aceste situații, autoritatea ar trebui să dovedească existența unei coluziuni și la nivelul validării umane. Pentru a reduce riscurile, companiile pot utiliza soluții de AI interne, care nu comunică cu sisteme publice și sunt supuse validării umane, folosind tehnologia ca instrument și nu ca factor unic de decizie.
Reglementările privind concurența și monitorizarea piețelor sunt esențiale pentru menținerea unui mediu economic echitabil, mai ales în contextul digitalizării accelerate. Autoritățile de concurență din Uniunea Europeană și din statele membre urmăresc constant evoluția algoritmilor de preț pentru a preveni practicile care afectează consumatorii. Monitorizarea tehnologiilor emergente rămâne o prioritate pentru prevenirea coluziunilor automate care pot altera mecanismele naturale de cerere și ofertă.