O echipă internațională de cercetare din domeniul neuroștiinței cognitive a publicat rezultatele unui studiu care evidențiază modul în care nou-născuții procesează sunetele. Cercetarea, publicată în revista Developmental Cognitive Neuroscience, a inclus și participarea cercetătoarei Irene de la Cruz Pavia de la Universitatea Deusto. Experimentul a pus în evidență o reacție cerebrală distinctă la plâns, o descoperire care contrazice așteptările privind familiaritatea sunetelor audite în perioada prenatală.
Experimentul a implicat 25 de nou-născuți cu vârste între una și patru zile, care au fost născuți la Spitalul Necker-Enfants Malades din Paris. Aceștia fuseseră expuși limbii franceze în perioada prenatală, în timpul ultimului trimestru de sarcină. Pentru a compara reacțiile, cercetătorii au utilizat și 27 de adulți vorbitori de italiană de la Universitatea din Padova, din Italia, aceștia neavând cunoștințe de limba franceză.
În cadrul studiului, participanții au fost expuși unor blocuri de fraze în limba franceză, fără a înțelege semnificația acestora, în condiții de procesare identice cu cele ale bebelușilor. Cercetătorii au utilizat o tehnică de neuroimagistică neinvazivă pentru a monitoriza activitatea cerebrală. Rezultatele au arătat că, în timp ce la adulți activarea cerebrală a fost semnificativ mai puternică la auzul frazelor decât la cel al plânsetelor, la nou-născuți s-a observat un comportament invers.
La nou-născuți, răspunsul neuronal la plânsul altor bebeluși a fost semnificativ mai puternic decât la vorbire. Această constatare este considerată surprinzătoare de către oamenii de știință, deoarece, din punct de vedere acustic, vorbirea este un sunet mai familiar pentru nou-născuți. Aceasta se datorează faptului că bebelușii ascultă vocea umană în uter, în ultimele luni de sarcină, înainte de naștere.
O explicație pentru aceste observații este că atât adulții, cât și bebelușii au reacționat mai intens la comportamentul pe care erau capabili să îl producă. În timp ce adulții au prezentat o activitate cerebrală mai mare la auzul vorbirii, chiar dacă nu înțelegeau limba franceză, nou-născuții au manifestat o activare mai mare la plâns. Această legătură între capacitatea de producție și răspunsul neuronal pare să fie un factor cheie în procesarea sunetelor.
Studiile de neuroștiință și cercetările despre dezvoltarea cognitivă sunt esențiale pentru înțelegerea modului în care creierul uman procesează stimulii externi încă de la naștere. Înțelegerea mecanismelor de răspuns la sunete, precum plânsul sau vorbirea, ajută la edificarea unui cadru de referință despre dezvoltarea neurologică timpurie și despre modul în care experiențele auditive din perioada prenatală influențează funcționarea cerebrală ulterioară.