Curtea de Apel București a emis o decizie definitivă în conflictul juridic dintre clubul de fotbal Rapid București și societatea olandeză Trendyol B.V., care operează platforma de comerț electronic Trendyol. Instanța a schimbat integral soluția pronunțată inițial de Tribunalul București, stabilind că operatorul marketplace-ului nu poate fi considerat responsabil pentru produsele vândute de comercianți independenți pe platformă. Această hotărâre pune capăt disputei începute în aprilie 2025, când clubul a reclamat utilizarea neautorizată a emblemei sale.
Conflictul a luat amplu după ce Rapid București a identificat pe platformă articole de îmbrăcăminte care purtau sigla clubului fără acordul titularului mărcii. Clubul, controlat de Dan Șucu, deține din 2018 drepturile asupra unei mărci figurative ce include emblema echipei, înregistrată și pentru articole vestimentare. Deși Rapid a obținut inițial un câștig în primă instanță, când judecătorul a considerat că platformele trebuie să supravegheze respectarea mărcilor, Curtea de Apel a respins cererea ca fiind neîntemeinată.
Judecătorii au argumentat că Trendyol B.V. acționează ca furnizor de servicii intermediare, conform Regulamentului european 2022/2065, cunoscut sub numele de Digital Services Act (DSA). Conform acestui cadru legal, operatorul beneficiază de un regim de răspundere limitată dacă nu are cunoștință efectivă despre conținutul ilegal sau dacă acționează prompt pentru eliminarea acestuia. În acest caz, Curtea a constatat că platforma eliminase produsele reclamate încă de la început, înainte de deschiderea procesului de către club.
O altă prevedere decisivă invocată în proces a fost interdicția impusă prin articolul 8 din DSA, care seamănă cu o interdicție asupra unei obligații generale de monitorizare. Astfel, o platformă nu poate fi obligată prin lege să verifice permanent și nediferențiat toate produsele încărcate de toți comercianții pentru a detecta eventuale încălcări ale proprietății intelectuale. Decizia nu stabilește însă dacă produsele reclamate de Rapid erau autentice, ci analizează strict responsabilitatea juridică a intermediarului.
Situația evidențiază modul în care simbolurile cluburilor, precum cele ale Dinamo, Steaua sau Universitatea Craiova, au devenit active comerciale pe piețele digitale. Pe platformă au fost identificate articole precum tricouri, hanorace sau huse de telefon, comercializate de firme românești de mici dimensiuni. Aceste entități, înregistrate în locații precum București, Iași sau Popești-Leordeni, utilizează tehnologii precum DTF pentru a imprima siglele echipelor pe diverse produse destinate suporterilor.
În contextul economic actual, cluburile de fotbal din România încearcă să monetizeze identitatea vizuală prin programe de licențiere oficială. Rapid București, de exemplu, aplică un model prin care partenerii autorizați plătesc o remunerație de 10% din vânzările nete realizate pentru produsele care folosesc logo-ul sau culorile clubului. Această strategie transformă atașamentul emoțional al suporterilor într-o sursă de venituri, protejând în același timp imaginea și reputarea comercială a echipei.