Procesul de recrutare devine o sursă majoră de risc pentru companii, depășind limitele simplului control asupra contractelor semnate cu agențiile de muncă. Pe măsură ce standardele ESG și cerințele de „due diligence” devin tot mai stricte, organizațiile trebuie să monitorizeze întregul lanț de furnizori. Lipsa de transparență în etapa de selecție poate declanșa investigații, litigii și costuri reputaționale semnificative, afectând direct continuitatea operațională a afacerilor.
Multe organizații nu au vizibilitate asupra modului în care sunt recrutați angajații, ignorând intermediarii care pot interveni între companie și candidat. Există riscul ca un viitor angajat să plătească taxe ilegale sau să primească informații înșelătoare despre salarizare și cazare. Chiar dacă agenția de recrutare declară contractual că nu percepe taxe, un candidat poate ajunge la locul de muncă cu o datorie egală cu două salarii, fapt ce generează probleme juridice grave.
Directiva (UE) 2024/1760, cunoscută sub numele de „Corporate Sustainability Due Diligence Directive” (CSDDD), schimbă perspectiva asupra responsabilității corporative. Această reglementare obligă companiile să gestioneze efectele negative asupra drepturilor omului și mediului în operațiunile proprii, filiale și în relațiile relevante din lanțul de activități. Nu mai este suficientă existența unei simple politici de conformitate, organizația trebuie să demonstreze cum identifică expunerea și cum intervine eficient.
Regulamentul vizează companiile constituite în Uniunea Europeană care au, în medie, peste 5.000 de angajați și o cifră de afaceri netă mondială de peste 1,5 miliarde euro. Pentru entitățile din afara Uniunii Europene, directiva se aplică dacă cifra de afaceri netă realizată în Uniune depășește pragul de 1,5 miliarde euro. Statele membre au la dispoziție până la data de 26 iulie 2028 pentru a transpune directiva, iar noile reguli vor intra în aplicare de la 26 iulie 2029.
Departamentele de resurse umane trebuie să treacă de la un control formal la o monitorizare activă a traseului fiecărui candidat. Este esențială verificarea parcursului complet al lucrătorilor și testarea mecanismelor de sesizare, asigurându-se că acestea sunt accesibile și în limbi înțelese de personalul extern. Companiile pot externaliza procesele de recrutare sau administrarea forței de muncă, însă nu pot externaliza responsabilitatea pentru modul în care sunt tratați oamenii care contribuie la activitatea lor.
Implementarea CSDDD marchează o tranziție de la conformitatea pur administrativă la o gestionare reală a riscurilor de sustenabilitate. Companiile mari vor trebui să solicite garanții și date de la prestatorii mai mici, care nu devin automat entități obligate, dar trebuie să coopereze. Această evoluție forțează integrarea drepturilor omului și a eticii în deciziile de business, de la selectarea partenerilor până la gestionarea incidentelor în lanțul de aprovizionare.