Strategia Energetică a României necesită o revizuire profundă pentru a include prețul energiei ca criteriu economic explicit în alegerea mixului de producție, a declarat Cătălin Stancu, Associated Senior Expert Horváth. În cadrul Forumului Gazelor Naturale, acesta a subliniat că succesul unei astfel de politici nu trebuie evaluat prin capacitatea de gigawați instalați, ci prin impactul economic asupra consumatorilor. Cătălin Stancu a argumentat că securitatea și sustenabilitatea trebuie completate de un al treilea pilon esențial: prețul final al energiei.
Situația actuală a pieței din România este una critică, fiind constant în topul țărilor europene cu cele mai mari prețuri. Conform datelor prezentate de Horváth, prețul mediu ponderat pe Piața pentru Ziua Următoare în România a fost de 108,1 euro/MWh în 2025. Cătălin Stancu a menționat că țara noastră se află constant în topul cinci al celor mai ridicate prețuri din Uniunea Europeană în ultimii patru ani, o tendință care, conform modelărilor, nu pare să se schimbe în viitor.
Un aspect crucial evidențiat de expert este rolul disproporționat pe care gazele naturale îl au în formarea prețului electricității. Deși în 2022 gazele au reprezentat doar aproximativ 20% din producția de electricitate la nivelul UE, acestea au stabilit prețul în circa 63% din intervale. Acest fenomen apare din cauza mecanismului costului marginal, unde ultima ofertă necesară pentru acoperirea cererii stabilește prețul. Astfel, utilizarea gazului ar trebui orientată spre flexibilitate și rezerve, pentru a reduce numărul de ore în care acesta stabilește prețul pe piață.
Modelările Horváth indică faptul că prețurile angro vor rămâne ridicate în perioada următoare. În scenariul de referință, prețul mediu PZU este estimat la 93 euro/MWh în 2030, 98 euro/MWh în 2035 și 102 euro/MWh în 2040. Dacă prețul certificatelor de CO2 va crește, estimările pot ajunge chiar la 138 euro/MWh în anul 2040. Cătălin Stancu a avertizat că este vital ca strategia să ia în calcul și perioada de realizare a proiectelor, de la un an pentru fotovoltaice la peste 10-15 ani pentru nuclear.
În ceea ce privește resursele din Neptun Deep, gazele oferă securitate energetică, dar valoarea lor depinde de contextul economic regional. Deși gazul autohton îmbunătățește balanța comercială, acesta păstrează costul de oportunitate european, fiind influențat de referințele precum TTF. Cătălin Stancu a sugerat că există utilizări ale gazului care pot genera mai multă valoare adăugată decât producția de electricitate, cum ar fi petrochimia sau producția de îngrășăminte, în loc de utilizarea acestuia în bandă pentru energie.
Contextul energetic european este marcat de o volatilitate care afectează direct puterea de cumpărare a cetățenilor. România se confruntă cu situații în care electricitatea este raportată ca fiind cea mai scumpă în raport cu nivelul de venituri, ceea ce pune presiune pe economia națională. Această realitate subliniază importanța unei planificări care să prioritizeze nu doar capacitatea de producție, ci și stabilitatea costurilor pentru sectorul industrial și cel rezidențial.