Costurile aferente datoriei publice în țările în curs de dezvoltare au intrat într-o etapă de creștere accelerată, afectând direct bugetele statelor. Conform datelor furnizate de UNCTAD, dobânzile achitate pentru datoria publică în aceste regiuni au crescut de la 363 de miliarde de dolari în anul 2010 până la aproximativ 1.000 de miliarde de dolari în 2025. Această evoluție pune o presiune majoră pe prioritățile de dezvoltare, limitând resursele disponibile pentru sectoare critice.
Analiza organizatoriei indică faptul că datoria publică globală a ajuns la nivelul de 111.000 de miliarde de dolari în 2025, o creștere semnificativă față de 49.000 de miliarde de dolari raportate în 2010. Deși economiile dezvoltate dețin mai mult de două treimi din stocul total de datorie, creșterea aceasta este mult mai rapidă în țările în curs de dezvoltare. În aceste state, costurile de împrumut rămân persistent mai ridicate decât în restul lumii.
Diferența de costuri între economii este marcată de ratele dobânzilor aplicate. În țările în curs de dezvoltare, rata medie a dobânzii pentru datoria publică este de 5,2%, în timp ce economiile dezvoltate beneficiază de o rată de doar 2,2%. Pe baza datelor furnizate de FMI și Banca Mondială, această disparitate financiară erodează capacitatea de investiții a statelor emergente, afectând direct serviciile publice esențiale.
Impactul social este vizibil în 51 de țări în curs de dezvoltare, unde dobânzile plătite depășesc cheltuielile publice alocate pentru sănătate sau educație. Această situație vizează o populație de 3,7 miliarde de locuitori. UNCTAD avertizează că, din anul 2022, plata dobânzilor pentru datoria publică externă a depășit chiar și împrumuturile noi nete acordate acestor țări, făcându-le tot mai dependente de împrumuturile interne.
Pentru a remedia această problemă, UNCTAD propune reducerea decalajului dintre costurile de împrumut ale economiilor dezvoltate și cele ale celor în curs de dezvoltare. O astfel de măsură ar permite economisirea anuală a 500 de miliarde de dolari sub formă de dobânzi plătite. Organizația recomandă, de asemenea, creșterea împrumuturilor de la băncile de dezvoltare multilaterale și regionale și consolidarea asistenței tehnice pentru capacitățile naționale.
Gestionarea datoriei publice și a costurilor de finanțare rămâne un subiect critic pentru stabilitatea macroeconomică globală. În contextul în care indicatorii de inflație pot prezenta fluctuații semnificative în diverse economii, capacitatea statelor de a acoperi serviciul datoriei fără a sacrifica investițiile în infrastructură sau capital uman devine o provocare majoră pentru stabilitatea bugetară pe termen lung.