Costurile aferente serviciilor pe dobândă pentru datoria publică au ajuns la niveluri care depășesc bugetele alocate sectoarelor critice de sănătate și educație în 51 de țări în curs de dezvoltare. Conform raportului UNCTAD, aproximativ 3,7 miliarde de persoane trăiesc în aceste economii unde plățile pentru dobânzi sunt mai mari decât cheltuielile guvernamentale destinate dezvoltării sociale. Situația este evidențiată în documentul intitulat „O lume a datoriei 2026: creșterea costurilor datoriei și stagnarea dezvoltării”.
În contextul acestor cifre globale, România prezintă un profil de cheltuieli diferit față de mediul de dezvoltare menționat. Pentru anul 2025, raportul dintre plățile nete de dobânzi și cheltuielile destinate educației a fost de 0,6%, în timp ce raportul față de bugetul pentru sănătate a fost de 0,4%. Aceste date indică faptul că, în cazul țării, plățile pentru datoria publică rămân sub pragul cheltuielilor dedicate acestor două domenii fundamentale de dezvoltare socială.
La nivel global, presiunea financiară asupra țărilor în curs de dezvoltare este extrem de ridicată, dobânzile nete plătite în 2025 fiind de 995 de miliarde de dolari. Această sumă este de aproape trei ori mai mare decât cea raportată în anul 2010. De asemenea, ponderea mediană a veniturilor guvernamentale care sunt direcționate către plata dobânzilor nete a ajuns la 8,1%, ceea ce reprezintă aproape dublul nivelului înregistrat acum unsprezece ani.
Datoria publică globală a atins valoarea de 111.000 de miliarde de dolari în anul 2025, dintre care 35.000 de miliarde de dolari aparțin economiilor în curs de dezvoltare. Deși țările dezvoltate dețin peste două treimi din totalul datoriei globale, creșterea acesteia este mai rapidă în națiunile în curs de dezvoltare. Această dinamică este alimentată de rate ale dobânzilor structural mai ridicate, factor agravat de crize și conflicte recente.
Finanțarea externă devine tot mai dificil de obținut, pe măsură ce creditorii privați devin mai prudenți, iar creditorii bilaterali își redirecționează asistența către priorități interne. UNCTAD estimează că, dacă aceste țări ar putea accesa împrumuturi la rate comparabile cu cele ale țărilor dezvoltate, ar economisi anual circa 500 de miliarde de dolari. Agenția recomandă extinderea creditării prin băncile de dezvoltare și îmbunătățirea gestionării datoriei la nivel național.
Evoluția datoriilor publice și a costurilor de finanțare este un indicator macroeconomic critic pentru stabilitatea bugetară a statelor. Creșterea costurilor de împrumut influențează direct capacitatea guvernelor de a investi în infrastructură și servicii publice. Monitorizarea acestor indicatori este esențială pentru evaluarea riscurilor de insolvență și pentru planificarea sustenabilă a bugetelor de stat în perioade de volatilitate economică.