Sistemele de pensii din întreaga lume se confruntă cu o criză demografică severă, pe măsură ce creșterea speranței de viață și scăderea natalității amenință finanțarea acestora. Această evoluție ridică semne de întrebare privind capacitatea fondurilor de a susține plățile către generațiile viitoare, conform informațiilor furnizate de CNBC. Presiunea este resimțită atât în schemele cu beneficii definite, cât și în cele cu contribuții definite, afectând stabilitatea financiară a pensionarilor.
Problema este descrisă de Sebastien Betermier, director executiv al International Centre for Pension Management, ca fiind o „bombă cu ceas”. El explică faptul că longevitatea sporită obligă fondurile să acopere un număr mai mare de ani de viață, transformându-se într-o obligație financiară suplimentară. În unele cazuri, fondurile au beneficiari care au ajuns la vârste de 107 sau 108 ani, ceea ce extinde considerabil perioada de plăți necesară.
Raportul Marsh CFA Institute Global Pension Index 2026 evidențiază amploarea crizei, menționând că 43 dintre cele 55 de sisteme analizate au rate ale fertilității sub nivelul de înlocuire de 2,1 copii pentru fiecare femeie. Mai mult, 23 de sisteme înregistrează rate sub 1,5 copii. În paralel, speranța de viață la vârsta de 65 de ani în regiunile dezvoltate a crescut cu 50,9% față de anul 1950, adăugând aproximativ 20 de ani de viață.
Sistemele bazate pe principiul redistribuirii sunt deosebit de vulnerabile, deoarece contribuțiile angajaților actuali finanțează beneficiile pensionarilor de astăzi. În Statele Unite, Fondul fiduciar pentru asigurările de bătrânețe și urmași ar putea să își epuzeze rezervele în trimestrul al patrulea din 2032. Chiar și schemele bazate pe acumulare riscă situații în care plățile către beneficiari vor depăși nivelul contribuțiilor noi încasate, forțând o regândire a strategiilor de investiții.
Pentru a compensa deficitul, multe fonduri de pensii adoptă strategii de investiții mai riscante, orientându-se către capital privat, infrastructură sau credit privat. Jean-Pierre Aubry, de la Boston College, observă că fondurile din SUA dețin doar aproximativ 20% din active în obligațiuni, restul fiind investit în acțiuni și active private. Această structură expune fondurile publice americane la riscuri investiționale mai mari decât cele din Europa sau Canada, în încercarea de a obține randamente necesare.
Evoluția demografică globală este un fenomen complex care afectează indicatorii economici pe termen lung, influențând deciziile de politici publice și de investiții. Scăderea raportului dintre numărul de angajați și cel de pensionari este un factor critic pentru sustenabilitatea fiscală a statelor. Guvernele ar putea recurge la politici de imigrație sau la progrese tehnologice pentru a atenua aceste presiuni demografice care devin tot mai vizibile în economiile dezvoltate.