Productivitatea resurselor în România a stagnat în ultimul sfert de secol, rămânând la nivelul înregistrat în anul 2000, chiar și în contextul anului 2025. Această evoluție contrastează puternic cu media Uniunii Europene, care a înregistrat o creștere de aproximativ 50% în aceeași perioadă, conform unei analize realizate de Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI), bazată pe datele furnizate de Eurostat.
Indicatorul de productivitate a resurselor raportează PIB-ul real la consumul intern de materiale, incluzând materialele extrase pe plan intern, importurile și scăzând exporturile. Dumitru Chisăliță subliniază că această stagnare nu înseamnă lipsa progresului, ci faptul că creșterea economică nu s-a desprins suficient de consumul de materiale. Guvernul trebuie să identifice dacă această situație este cauzată de risipa de resurse, managementul ineficient, tehnologii slabe sau de producția de produse cu valoare adăugată redusă.
În ceea ce privește valorificarea activelor naționale, președintele AEI avertizează că inventarul resurselor, precum gazele, pădurile sau terenurile agricole, nu reprezintă un bilanț al prosperității. Autoritățile trebuie să analizeze câtă valoare economică rămâne în țară prin procese de prelucrare, tehnologie, proiectare și comercializare. Dumitru Chisăliță pune sub semnul întrebării exporturile de materie primă și solicită o politică coerentă pentru creșterea valorii adăugate, în loc de simple discursuri despre bogățiile naturale.
Utilizarea fondurilor publice trebuie evaluată prin prisma rezultatelor economice concrete, nu doar prin prisma sumelor cheltuite sau a ratei de absorbție a fondurilor europene. Pentru fiecare program major, Dumitru Chisăliță recomandă analiza efectelor asupra costurilor de producție, economisirii materialelor și îmbunătățirii transportului. Obiectivul trebuie să fie crearea unor capacități competitive care să justifice întreținerea investițiilor, evitând astfel transformarea subvențiilor în mecanisme care finanțează repetat vulnerabilitățile economice.
În sectorul energetic, sprijinul public acordat industriei trebuie corelat strict cu modernizarea și reducerea pierderilor de energie. Dumitru Chisăliță susține că discuția despre energie trebuie să includă valoarea adăugată obținută de întreprinderi din energia consumată. În loc de închiderea unor activități industriale care pot îmbunătăți indicatorii de consum fără beneficii reale, țara trebuie să vizeze o producție competitivă, cu venituri și locuri de muncă sustenabile pentru populație.
Evoluția indicatorilor de productivitate reflectă diferențe majore între economiile europene, unde Polonia a înregistrat o creștere de 90%, iar Bulgaria de 40%. În contextul în care România a revenit la punctul de plecare din anul 2000, eficiența utilizării resurselor rămâne o provocare structurală. Această problemă este strâns legată de capacitatea de a transforma creșterea economică în salarii sustenabile, servicii publice de calitate și o fiscalitate care să susțină viabilitatea întreprinderilor.