România se confruntă cu necesitatea de a reduce deficitul bugetar într-un context economic marcat de o creștere foarte lentă. În același timp, datoria publică continuă să crească, iar costurile necesare pentru finanțarea statului rămân ridicate. Această situație obligă autoritățile să gestioneze un buget tensionat, în care trebuie să asigure simultan investițiile publice și creșterea cheltuielilor pentru apărare, într-un moment în care veniturile bugetare nu cresc rapid.
Conform estimărilor Comisiei Europene, deficitul bugetar al României va scădea de la 7,9% din PIB în 2025 la 6,2% în 2026 și la 5,8% în 2027. Totodată, prognoza economică indică o creștere de doar 0,7% pentru anul 2025, urmată de o expansiune de numai 0,1% în 2026. Pentru anul 2027, ritmul de creștere este estimat la 2,3%, ceea ce înseamnă că economia nu va oferi un suport suficient de puternic pentru veniturile statului.
Datoria publică este proiectată să crească de la aproximativ 59% din PIB în 2025 la 63,4% în 2027. Această ascensiune impune statului să se împrumute constant pentru a finanța deficitul și pentru a refinanța datoria care ajunge la scadență. Deoarece obligațiunile sunt înlocuite cu noi împrumuturi, costul finanțării poate crește dacă randamentele de pe piață rămân la niveluri ridicate, ceea ce va crește cheltuielile cu dobânzile.
Pe lângă reducerea deficitului, România trebuie să finanțeze domenii cu necesități crescute. Cheltuielile pentru apărare sunt estimate să treacă de la 1,5% din PIB în 2025 la 1,8% în 2027. Statul trebuie să mențină investițiile publice, inclusiv proiectele de infrastructură, energie și digitalizare, care depind în mare măsură de fondurile europene. Acestea se adaugă la presiunile bugetare generate de pensii, sănătate și alte servicii publice esențiale.
Problema fiscală este una globală, iar FMI avertizează că perioada banilor ieftini s-a încheiat. Directorul general al FMI, Kristalina Georgieva, a declarat că guvernele nu se mai pot baza pe creșterea economică pentru a rezolva problemele fiscale și a cerut planuri de consolidare credibile. Datoria publică globală ar putea depăși 100% din PIB înainte de 2030, în timp ce plățile globale cu dobânzile au crescut de la 2% la aproape 3% din PIB în ultimii trei ani.
Presiunea asupra bugetelor europene este accentuată de îmbătrânirea populației și de tranziția climatică. În Europa Centrală, de Est și de Sud-Est, aceste factori ar putea adăuga presiuni de aproximativ 5,5% din PIB asupra cheltuielilor publice până în 2040. În acest cadru, România depinde critic de fondurile europene pentru a compensa slăbirea cererii interne și pentru a finanța proiectele de infrastructură fără a suprasolicita bugetul național.