Rata anuală a inflației de bază din Japonia a înregistrat o creștere în luna septembrie, ajungând la nivelul de 2,1%. Această cifră reprezintă cel mai înalt punct atins de indicatorul respectiv în cursul anului actual. Creșterea este determinată de scumpirea bunurilor durabile, de modificarea tarifelor la utilități și de presiunile economice cauzate de deprecierea yenului, care a afectat direct costurile aferente importurilor.
Indicatorul de bază, care nu include prețurile alimentelor proaspete, a accelerat semnificativ față de valoarea de 1,7% raportată în luna precedentă. Datele sunt în linie cu estimările realizate de analiști, în timp ce inflația globală s-a situat la 2,1%. Un alt indicator relevant, numit „core-core”, care elimină atât alimentele proaspete, cât și energia, a atins 2,4%. Această măsură este considerată cea preferată de către Banca Japoniei în monitorizarea prețurilor.
Această evoluție a prețurilor întărește argumentele pentru o posibilă înăsprire a politicii monetare de către Banca Japoniei înainte de finalul acestui an. Instituția a majorat deja dobânda de politică monetară cu 25 de puncte de bază în septembrie, ajungând la pragul de 1,25%. Acest nivel de dobândă este cel mai ridicat din ultimele trei decenii. Economiștii de la Capital Economics anticipează că o nouă decizie de creștere a costului creditului ar putea apărea la ședința din decembrie.
Ministrul de Finanțe, Satsuki Katayama, a declarat în fața parlamentului că Japonia se apropie de o tranziție către o inflație sustenabilă, susținută de creșterea salariilor. Acesta a respins ideea că există o discrepanță între măsurile guvernului și strategia băncii centrale. În paralel, Camera Inferioară a parlamentului de la Tokyo dezbate un proiect de lege pentru reducerea temporară a taxei pe consum pentru alimente, de la 8% la 1%, pe o perioadă de doi ani.
Publicarea acestor date statistice a generat reacții pe piețele financiare din regiune. Indicele bursier de referință Nikkei 225 a înregistrat o scădere de 1,62% în cadrul ședinței de vineri. În același timp, yenul a cunoscut o ușoară apreciere, ajungând la cotația de 156,15 unități pentru un dolar american. Aceste fluctuații reflectă incertitudinea investitorilor cu privire la direcția politicii monetare și la impactul costurilor de import asupra economiei naționale.
Deciziile politicii monetare ale băncii centrale japoneze sunt monitorizate atent de piețele globale, deoarece Japonia a menținut mult timp rate ale dobânzii extrem de scăzute. Schimbarea acestui paradigmă prin creșterea dobânzii la 1,25% marchează o perioadă de ajustare economică majoră. Această tranziție are implicații directe asupra costului capitalului și asupra stabilității yenului în raport cu principalele monede internaționale.