România se află în ultimul loc al Uniunii Europene în ceea ce privește rata de circularitate, înregistrând un prag de doar 1,3%, conform raportului Starea Climei din 2026. Specialistul în sustenabilitate Alex Laibăr avertizează că, în absența unor reglementări aplicate cu strictețe și a proceselor de educare a publicului, țara riscă să rămână blocată la acest nivel critic. Această situație duce la pierderea unor materii prime esențiale, care ajung ulterior să fie importate la prețuri ridicate.
Modelul economic actual, bazat pe procesul liniar de cumpărare, utilizare și aruncare, generează pierderi financiare masive la nivel global. Se estimează că aproximativ 1 euro din fiecare 3 euro produși de economia mondială este pierdut definitiv din cauza acestui sistem. La nivel global, apare un „Decalaj de Valoare” (Value Gap) estimat la 25,4 trilioane de euro anual, sumă care reprezintă aproape 31% din PIB-ul mondial, dar care rămâne invizibilă în indicatorii clasici de activitate economică.
Accesul la resurse a devenit o problemă de reziliență și autonomie strategică, însă economia globală se îndepărtează de conceptul de circularitate. Peste 93% din materialele care intră în economie provin din surse virgine, iar productivitatea resurselor nu a cunoscut nicio creștere în ultimii zece ani. În cadrul Uniunii Europene, rata de circularitate este de doar 12,2%, o valoare mult sub ținta de 24% stabilită prin Clean Industrial Deal pentru anul 2030, ceea ce indică un ritm actual insuficient.
Pentru a încuraja tranziția, Alex Laibăr recomandă creșterea taxei de depozitare a deșeurilor la groapă pentru a descuraja această practică atât pentru municipalități, cât și pentru populație. Un alt mecanism propus este eco-modularea, prin care producătorii ar plăti taxe diferite în funcție de reciclabilitatea ambalajelor. De exemplu, companiile care folosesc carton simplu ar plăti taxe mult mai mici decât cele care utilizează plastic mixt, imposibil de reciclat, facilitând astfel alegerea unor opțiuni mai ieftine la raft.
Reglementările europene precum ESPR vor impune, începând cu iulie 2026, ca brandurile de modă să nu mai ardă sau să arunce hainele noi nevândute. Textilele vor deveni o fracțiune oficială de deșeuri, fiind obligatorii reparația, donarea sau reciclarea acestora. Totodată, la nivel național, legislația impune firmei colectarea separată la sursă și raportarea anuală a datelor către Agenția pentru Protecția Mediului, însă investițiile sunt îngreunate de faptul că materiile prime virgine sunt mai ieftine decât cele reciclate.
Evoluția acestor politici de sustenabilitate are un impact direct asupra competitivității economice și a securității resurselor în Europa. În contextul în care eurodeputații solicită un buget ambițios pentru perioada 2028-2034, tranziția către o economie circulară devine un pilon central pentru stabilitatea industrială. Eficiența utilizării materialelor și reducerea dependenței de sursele externe sunt esențiale pentru a evita pierderile de valoare observate în sistemele liniare actuale.