Organizația Țărilor Exportatoare de Petrol a decis să înăsprească estimările privind evoluția cererii globale de țiței pentru anul 2026. Această revizuire downward reflectă dinamica actuală de pe piața petrolieră, însă Haitham Al Ghais a precizat că grupul anticipează o revenire a consumului de petrol în anul 2027. Deși prognozele de consum sunt mai slabe, prețurile rămân la niveluri ridicate pe piața internațională.
Cotația barilului de petrol Brent din Marea Nordului a depășit pragul de 105 dolari luni, sub influența escaladării tensiunilor din Orientul Mijlociu. Această evoluție a prețurilor are loc în ciuda cererii reduse, fiind alimentată de incertitudinile geopolitice regionale. Tensiunile actuale mențin piețele într-un regim de volatilitate, afectând direct costurile energiei la nivel global.
OPEC+ a stabilit anterior acordul de reluare a majorărilor de producție începând cu luna aprilie, însă implementarea a fost blocată. Închiderea Strâmtorii Ormuz a făcut imposibilă creșterea producției la nivelurile stabilite anterior de membrii grupului. Din acest motiv, majoritatea celor șase creșteri anunțate începând cu luna martie au rămas doar pe hârtie, fără un impact real asupra volumelor de petrol disponibile.
Conflictul din Iran a afectat grav capacitatea de export a regiunii, blocând o rută majoră și deteriorând infrastructura energetică a mai multor țări membre. Această situație a erodat cota de piață a Organizației și capacitatea sa de a influența prețurile prin decizii strategice. Analistii observă că deciziile luate de OPEC au un efect tot mai limitat asupra dinamicii pieței petroliere globale.
O singură excepție a fost înregistrată în luna iulie, când un scurt armistițiu între SUA și Iran a oferit speranțe privind redeschiderea Strâmtorii Ormuz. În rest, deciziile de producție nu au reușit să modifice semnificativ prețurile, cu excepția acelei perioade de calm temporar. Grupul încearcă să gestioneze aceste constrângeri operaționale într-un context de securitate energetică fragil.
Istoricul indică o scădere constantă a influenței grupului, de la un vârf de aproximativ 50% în timpul crizelor petroliere din anii ’70, la 30% la mijlocul anilor ’80. Cadrul extins OPEC+, creat în 2016 prin unirea cu Rusia, a urmărit contracararea acestei diminuări a cotei de producție mondială. Totuși, presiunile geopolitice actuale continuă să submineze controlul asupra pieței.