Raportul de activitate publicat de ANAF pentru primul semestru al anului 2026 evidențiază o evoluție în procesul de modernizare a analizei prețurilor de transfer. Administrația fiscală a implementat standarde aliniate cu OCDE, utilizând baze de date specializate și efectuând sute de analize BEPS. Totodată, au fost înregistrate zeci de mii de schimburi de informații, însă documentul oferă o imagine nuanțată, deoarece informațiile privind utilizarea concretă a datelor și rezultatele finale ale acestor analize rămân limitate.
În ceea ce privește cadrul normativ, în acest semestru au fost emise documente precum OPANAF nr. 828/2026 pentru dosarul prețurilor de transfer, OPANAF nr. 827/2026 pentru acordurile de preț în avans și OPANAF nr. 660/2026 privind procedura amiabilă. Deși au fost aprobate proceduri interne, inclusiv utilizarea bazei de date TP Catalyst sau reguli privind refacturarea costurilor între entități afiliate, raportul nu descrie modul de aplicare a acestora în controale. Această lipsă de transparență poate genera divergențe de interpretare în timpul inspecțiilor fiscale.
Tehnologia joacă un rol central prin utilizarea Tax Risk Catalyst, care folosește algoritmi pentru calcularea scorurilor de risc la nivel de grup, și prin proiectul APIC/Big Data. Acesta va integra date din SFERA, RO e-Factura, RO e-Case de marcat și RO e-Transport pentru selectarea contribuabililor pentru control. Totuși, raportul nu precizează indicatorii sau pragurile utilizate pentru aceste scoruri, ceea ce face dificilă pentru companii clarificarea factorilor care au determinat încadrarea lor într-o categorie de risc fiscal.
Activitatea de schimb de informații a fost intensă, ANAF realizând 17.534 de schimburi CbC și primind 1.369. În acest context, au fost constituite 389 de dosare de analiză, dintre care 320 de analize și rapoarte BEPS au fost finalizate. Totodată, prin mecanismul DAC3, au fost efectuate controale la 7 societăți pe baza deciziilor fiscale transfrontaliere. Deși volumul de date este semnificativ, raportul nu detaliază obligațiile fiscale suplimentare care ar putea rezulta din ajustările de prețuri de transfer sau din controalele de tranzacții.
În domeniul procedurilor de cooperare, s-au încheiat 4 acorduri de preț în avans, dintre care trei au fost bilaterale și unul unilateral, și s-au finalizat 23 de cazuri MAP, dintre care 16 au vizat alocarea profiturilor. De asemenea, implementarea Pilonului II / DAC9 continuă prin dezvoltarea formularelor N408, N409 și D410. Totuși, lipsa datelor despre numărul total de cereri depuse și durata proceselor de acord de preț în avans nu permite o evaluare clară a rapidității acestor mecanisme de certitudine fiscală.
Evoluția analizei de risc în materia prețurilor de transfer reflectă o tendință de consolidare a capacităților de monitorizare ale administrației fiscale. Această direcție de dezvoltare este susținută de utilizarea tot mai multor surse de date digitale, însă impune o responsabilitate sporită în gestionarea documentației fiscale de către contribuabili. Monitorizarea constantă a conformității este esențială pe măsură ce instrumentele de analiză algoritmică devin parte integrantă din procesul de selecție pentru controalele fiscale.