Capacitatea de stocare a energiei electrice în România a înregistrat o creștere masivă, ajungând la 1.162 MW putere instalată și 2.312 MWh capacitate de stocare la data de 1 octombrie. Conform datelor actualizate ale Transelectrica, aceste cifre reprezintă o evoluție semnificativă față de perioada de martie a anului trecut. În acel moment, sistemul dispunea de doar 12 unități de stocare, cu o putere instalată de 137,2 MW și o capacitate totală de 269 MWh.
Evoluția recentă arată că România a depășit pragul de 1.000 MW putere instalată și cel de 2.000 MWh capacitate de stocare în luna trecută. Comparativ cu sfârșitul lunii iunie, când puterea instalată era de 878 MW și capacitatea de 1.630 MWh, creșterea a fost accelerată în ultimele trei luni. În prezent, în funcțiune se află 55 de grupuri de stocare, unele fiind unități de sine stătătoare, iar altele integrate în cadrul unor centrale mixte care stochează producția proprie.
Deși ritmul de dezvoltare este susținut, România rămâne în urma Bulgariei în ceea ce privește capacitatea de stocare în baterii. Bulgaria deține aproximativ 5,7 GW de putere instalată în baterii, ceea ce reprezintă de aproape 5 ori mai mult decât nivelul din România. Această diferență este vizibilă în contextul în care capacitatea bulgară echivalează cu aproape un sfert din puterea totală de producție instalată a țării, influențând și schimburile de energie între cele două state.
Dumitru Chisăliță avertizează că investițiile în baterii trebuie gestionate cu atenție pentru a nu crește costurile pentru consumatori. „Bateriile pot reduce prețurile de vârf și pot valorifica surplusul fotovoltaic. Dar stocarea nu produce energie: mută energia în timp, cu pierderi și cu un cost suplimentar”, explică Dumitru Chisăliță. El subliniază că o investiție este rentabilă doar dacă valoarea serviciilor oferite sistemului, precum echilibrarea sau reducerea congestiilor, depășește costurile de instalare și funcționare.
Există trei riscuri majore identificate în procesul de stocare: construirea excesivă pe baza unor diferențe de preț care pot fi comprimate, alegerea unor amplasamente sau ore de încărcare nepotrivite și transferul costurilor nerentabile către consumatori. Dumitru Chisăliță menționează că o baterie de 100 MW/200 MWh poate livra puterea maximă doar aproximativ două ore, neputând acoperi perioade lungi fără vânt sau soare. România trebuie să prioritizeze economia realizată în sistem, nu doar numărul de MW instalați.
Contextul energetic european este marcat de o tranziție către tehnologii de stocare la scară mare, însă progresul rămâne sub țintele stabilite. Conform raportului Power Barometer 2026 al Eurelectric, stocarea la scară mare a ajuns la 64 GW în 2025, fiind mult sub ținta Uniunii Europene de 200 GW pentru anul 2030. Deși Bulgaria a reușit să reducă impactul prețurilor ridicate prin dezvoltarea capacității de stocare, Europa în ansamblu se confruntă cu provocări în atingerea obiectivelor de decarbonizare.